Living next door to Alice

O gospodărie izolată în afara unui orășel australian. O familie cu propriile ei reguli, neacceptate, dar tolerate de societate. O fetiță de nouă ani terorizată de un tată violent, care-i aplică corecții fizice pentru tot felul de motive inventate. Un incendiu devastator în care părinții își pierd casa, lucrurile și viața, lăsînd-o pe Alice singură pe drumuri.

Orfana traumatizată de tragica dispariție a alor săi, șocată, fără glas, care ține în suflet un secret teribil, e trimisă să trăiască cu necunoscuta bunică apărută brusc în viața ei, după ce relațiile cu fiul și cu nora se răciseră definitiv. Noua casă a lui Alice e Thornfield, o fermă de cultivat flori din outback-ul australian în care lucrează numai femei, un adăpost pentru năpăstuitele care au nevoie de ajutor, un refugiu din calea necazurilor provocate, în general, de vreun bărbat agresiv. În matriarhatul doamnei Hart protejatele sale încearcă să se debaraseze de statutul de victimă și se sprijină afectiv unele pe altele, comunicînd ca aborigenii, oferindu-și flori care înseamnă toate cîte ceva. Pînă să-și recapete vocea, Alice învață, deci, mai întîi limbajul tulpinilor și petalelor din dicționarul floral al bunicii, în care fiecare plantă înseamnă ceva, are un simbol, un mesaj. Copila tulburată, vulnerabilă, marcată de tot ce i s-a întîmplat, e controlată total de bătrîna dură care conduce micuța comunitate fără să se consulte cu nimeni, închisă în sine, necomunicativă, hotărînd ea pentru toate celelalte, mințind și ascunzînd tot felul de informații de cei ce ar avea tot dreptul să le știe, ținînd cu ghearele de principiile și concepțiile despre lume ale trecutului pe care nu le mai regăsește în prezent.

15 ani mai tîrziu, tînăra Alice fuge de acasă și de amintirile dureroase, ca să întîlnească un iubit gelos și superposesiv care îi reînvie rănile de la nouă ani. Magicul ierbar care i-a fascinat copilăria are acum doar valoarea sentimentală a unor flori moarte în cimitir.

The Lost Flowers of Alice Hart evoluează lent, developînd traume și evenimente tragice cu o atenție specială la detalii. Narațiunea își acordă timp pentru momente lungi de reflecție, într-un stil cinematografic care, pe alocuri, exagerează prin imaginea glossy, devenind pretențios artistic. Din unghiurile de filmare și cadrele strînse, focalizate pe intensele emoții ale personajelor, se sugerează explicații pentru comportamentul lor, scenariul conținînd straturi de intrigă și destule mistere care vor fi dezlegate abia în ultimul episod. Peisajul de vis contribuie și el la o stare halucinantă, în care telespectatorul se pierde cu tot cu simțuri. De văzut singură, cu batistele la îndemînă, respectiv, doar cu prietena sensibilă și delicată, care îți reproșează că nu i-ai mai dăruit de multă vreme flori.

The Lost Flowers of Alice Hart, 2023-?, dramă psihologică despre violențe domestice, creat de Sarah Lambert după cartea omonimă scrisă de Holly Ringland, șapte episoade de 50-60 de minute, difuzat de Amazon Prime Video.

23 de vizualizări