Matematica îl are profesor. Teatrul îl are pasionat, vezi "Un matematician la teatru". Cédric Villani, un aproape Nobel pentru matematică, l -a avut lector și prefațator al Teoremei vii.Matematica – măciuca unei societăți în degringoladă.
Reporter:Ce vrea omul asta, Cédric Villani, de la existența noastră?
Liviu Ornea:De la existența noastră, mai nimic. De la a lui, e posibil să ceară destul de mult. Dar dacă vrei să afli exact ce, trebuie să-l întrebi pe el, eu nu-l cunosc, i-am tradus doar o carte. Din care se vede că e un tip foarte original în gîndire și manifestări, curios peste poate, tenace, scormonitor – caută adevărul, dacă-mi permiți o vorbă mare. E și ăsta un fel de a-ți trăi viața. Unul legitim, aș zice. Dar e tolerant, nu le impune și altora plăcerile lui. Deși cu unele n-ar fi probleme: e sociabil, îi plac femeile, îi place muzica de toate felurile – în carte apare o listă foarte haioasă și eteroclită, care conține, de exemplu, Beethoven, Prokofiev, Ligeti, alături de Gribouille, Catherine Ribeiro, Tory Amos (caută, dacă nu le știi!), Beatles și Pink Floyd –, e topit după manga. Una peste alta, deși matematician de forță, e un om destul de normal.
Rep.: La ce mi folosește mie intuiția lui, scade impozitul pe benzină?
L.O.:Ție personal, acum, probabil că nu-ți folosește la nimic. Dar omul încearcă să înțeleagă cum funcționează natura. Ecuațiile cu care se ocupă el asta descriu. E un proces cu dublu sens: pleci de la fenomene naturale, creezi un model matematic al lor (o abstracțiune), rezolvi ce poți pe model, aplici la viața reală. El e foarte bun la așa ceva, s-a ocupat de ecuații care vin din fizică, au nume celebre: Boltzmann, Landau, Vlasov… Și n-ar fi deloc o surpriză ca unele dintre rezultatele lui să contribuie la descoperiri tehnologice greu de intuit acum. Care tehnologii să scadă și impozitul pe benzină sau să ne scape complet de dependența de ea. Nu-ți pot garanta că vei mai fi prin zonă ca să te bucuri plenar, vorba clasicilor.
Rep.:Opt minus doi plus nouă împărțit la șapte radical din unu. Ce este viața pentru tine?
L.O.:Nu răspund la provocări. Ca să nu spun și c-ai greșit formula. În plus, tema interviului e cartea lui Villani, una în care el se pune în scenă cu destulă grație, e personajul principal al unei piese doar parțial scrise de el – știi că-mi place teatrul.
Rep.:Dar moartea are o formulă matematică?
L.O.:Nu, n-are. Cum n-are nici viața. Dac-ar avea, ambele ar deveni complet neinteresante. Unii spun (cam pompos) că matematica este „încercarea disperată a creierului uman de a înțelege cum funcționează”, alții – că e limbajul naturii sau al lui Dumnezeu. Nu știu. Dar, pentru noi, toate noțiunile acelea cu nume ciudate care abundă în matematică și pe care nu ți le pot explica (șiruri spectrale, omotopie rațională, fibrate filtrabile, fascicole local libere, rezoluții flasce – mai vrei?) au o concretețe de netăgăduit, vorbim despre ele la fel ca despre hainele de pe noi. Pentru oameni obișnuiți să manipuleze obiecte atît de abstracte, oameni pentru care rațiunea e principalul mijloc de cunoaștere, moartea, ca fenomen natural, explicabil rațional, ar trebui să fie mai puțin de speriat. Nu e.
Rep.: Care este formula matematică pentru viața noastră politică de astăzi? Care este soluția adevărată – matematică, bineînțeles – de ieșire din cercul acesta vicios?
L.O.: Pe-asta i-aș spune-o numai doctorului Ponta și doar dac-ar promite să mă citeze. Cît despre cercul cu pricina – ai ceva împotriva viciilor? Eu nu. Oricum, cred că am putea să-l mai rupem dacă am avea mai mult bun-simț și rigoare. Pentru rigoare, educația științifică, matematică, în special, ar fi de mare ajutor. Cred că dacă mai multă lume – inclusiv politicienii, sînt și ei oameni, chiar dacă nu par – ar fi obișnuită să raționeze, să gîndească critic, să nu se abată de la logică, am duce-o mai bine și n-am mai avea senzația asta de sufocare. Matematica ajută și la bun-simț. Te învață că nu orice problemă are o soluție simplă, că, de multe ori, soluțiile bune vin din domenii care, inițial, păreau fără legătură cu problema, că există raporturi ascunse între lucruri și merită să le cauți, te învață că mintea ta nu poate orice, că există oameni mai inteligenți, mai talentați, mai dăruiți ca tine și te face să fii mai modest și mai cuminte.
