Fostul șef al știrilor de la Radio Europa Liberă, Liviu Tofan, se enervează cu mare greutate. Acum însă cîteva decizii prostești ale lui Donald Trump l-au revoltat pe acest vechi filoamerican, de l-au făcut să creadă că președintele reales al Americii e rață, ca în testul cu numele păsării care are cioc galben, plat și măcăne. Dar americanii nu s-au prins? Ba da, însă dacă rața a ajuns la Casa Albă, se fac că plouă.
Cristian Teodorescu: Donald Trump, susținut de E. Musk, vrea să facă America Great Again desființînd Vocea Americii și Radio Europa Liberă?
Liviu Tofan: Așa pare… Dincolo de fondul chestiunii, se ignoră însă faptul că Radio Europa Liberă, spre deosebire de Vocea Americii, nu este o agenție guvernamentală, ci o firmă de drept privat, independentă. Ca atare, nu poate fi desființat de nimeni. Este vulnerabil doar din perspectiva finanțării, asigurate de Congres, nu de administrația Trump. Radio Europa Liberă nu este la cheremul lui Trump, să fie clar. Conducerea Radioului (RFE/RL Inc.) pregătește deja măsuri juridice împotriva deciziei de stopare a finanțării, considerată nelegală. În același timp, avem inițiative europene de salvare/preluare a Europei Libere. Tare mult aș vrea să văd și la noi o asemenea inițiativă din rîndurile societății civile în sprijinul redacției de la București. Radio Europa Liberă România ar putea deveni o entitate media locală, cum mi-am dorit eu încă din 1991, cînd am pus pe picioare redacția Europei Libere din București (a se vedea în cartea mea Ne-au ținut în viață. Radio Europa Liberă 1970-1990, Editura Omnium, 2021). Avem nevoie mai mult ca oricînd de repere mediatice profesioniste, de surse de informare credibile și echidistante. Ce nu e clar?
C.T.: Președintele RFE/RL, Stephen Capus, spune că desființarea Europei Libere / Radio Libertatea ar fi un cadou pentru toți dușmanii Americii.
L.T: Un cadou uriaș, a spus el. Pentru că este un act de autosabotaj, alături de alte măsuri, ca desființarea USAID. Ceea ce a făcut America cu adevărat Great de-a lungul timpului a fost așa-numita soft power, proiectarea influenței americane în lumea întreagă prin vectori mediatici bineveniți, generatori de simpatie pentru America – emisiuni de radio, filme, muzică, proiecte culturale. În timpul Războiului Rece, emisiunile Europei Libere au fost un fel de portavioane mult mai ieftine, dar mai eficiente decît cele ale US Navy. De aceea, Europa Liberă a fost numită „cea mai eficientă armă a Războiul Rece“. De ce vrea Trump să renunțe de bunăvoie la această armă acum, cînd Războiul Rece e din nou pe noi cît casa și devine tot mai cald? Cred că putem găsi un răspuns, la asta și la altele asemenea, doar dacă ne mutăm pe alt palier, cel al psihiatriei.
C.T.: Să fie ăsta un cadou pentru Putin, al cărui regim a dat o lege prin care li se interzice rușilor să mai asculte Radio Liberty (Radio Svoboda)?
L.T.: E doar un aperitiv. Cadoul propriu-zis mi-e teamă că va fi Ucraina întreagă. Mă rog, ca intenție măcar. Trump e în stare de orice. Numai că, din cîte se vede, Europa nu va accepta așa ceva. Norocul nostru. Iată că am ajuns să spunem mersi că ne apără cineva de Statele Unite. Eu cobor la prima… vorba poetului.
C.T.: În România comunistă, cine era prins că ascultă „posturi străine“ era urmărit de Securitate sau ajungea în pușcărie. O fi știind Trump că Ceaușescu l-a plătit pe Carlos Șacalul să atace cu bombă Europa Liberă?
L.T.: Nu cred că știe cine a fost Ceaușescu, cum nu cred că știe prea multe în general. Nu știu dacă Trump citește, dar există și poze. Chiar despre atentatul de care ai pomenit, din 21 februarie 1981. Am inclus cîteva imagini ale distrugerilor în anexele cărții în care am documentat cîrdășia dintre Securitate și faimosul terorist Carlos vizînd anihilarea Departamentului românesc al Europei Libere (Șacalul Securității, Polirom, 2013). Bomba de atunci ne-a ratat. Acum, Trump merge la braț cu fantoma lui Ceaușescu în înverșunarea sa contra Europei Libere. Curat „suveranist“!
C.T.: Despre Revoluția începută la Timișoara în decembrie 1989 s-a aflat în România de la Europa Liberă, care a emis fără întrerupere multe zile și nopți după aceea.
L.T.: „Azi în Timișoara, mîine-n toată țara“ a fost apelul preluat și difuzat de Europa Liberă tocmai pentru că trebuia auzit atunci în toată țara, și nimeni altcineva nu putea să facă asta. De ce nu este Radio Europa Liberă luptător cu merite deosebite în Revoluția din decembrie 1989, cum ar trebui să fie? Și nu mă refer aici doar la faptul că scînteia revoluției de la Timișoara s-a răspîndit în țară datorită Europei Libere. Emisiunile difuzate de Europa Liberă de-a lungul a zeci de ani reprezintă, cum s-a spus, „cel mai important fenomen mediatic românesc din perioada comunismului“ și fac parte din patrimoniul național al României. Sînt martori milioanele de ascultători, pentru care Europa Liberă a fost tribună de luptă anticomunistă, cutie de rezonanță a protestului lor, liant social, sursă cotidiană de informații nealterate, oaza de normalitate în care se puteau refugia, gura de oxigen care le permitea să supraviețuiască, sursa de speranță că ceva s-ar mai putea schimba, dovada că nu au fost uitați și abandonați, certitudinea că mai există români care spun adevărul și rezonează la problemele lor, un gest de solidaritate. Ne-au ținut în viață, cum a spus un bucureștean unui reporter american în ianuarie 1990 referitor la Europa Liberă, și i-am preluat cuvintele (apărute în Chicago Tribune) pentru titlul cărții mele, considerînd că reflectă corect și, în același timp, mișcător aprecierea superlativă a românilor față de Europa Liberă.
C.T.: Președintele Trump se vrea pacificatorul lumii, în timp ce, în America, același Trump a intrat în război cu presa independentă. Cum vine asta?
L.T.: Dar cum vine faptul că Trump invocă argumentele Kremlinului în atitudinea sa ostilă față de Ucraina? Cum vine faptul că tocmai Trump îl numește pe Zelenski „dictator“? Ne întrebăm cu toții, știu. Am un posibil răspuns, obținut cu ajutorul „Testului Rață“ (Duck Test, pe bune!). Parafrazînd, acest test de deducție logică ne spune așa: „Dacă vorbește ca un agent al Rusiei și acționează ca un agent al Rusiei, atunci probabil că este…“ rață. Na, îl mai cheamă și Donald…
C.T.: Un deputat francez a cerut Americii să dea înapoi Statuia Libertății fiindcă ar disprețui-o. Contează?
L.T.: Da, contează. Tot răul spre bine. Europa avea nevoie de mult de un șut în fund pentru a face un pas înainte. Ni-l dă, acum, Trump. Mulțam, boss! Am lălăit-o destul sub protecția închipuită a celebrului Articol 5 din statutul NATO. Vine momentul cînd înțelegi că Moș Crăciun nu există. Santa Claus cu atît mai Putin… scuze, puțin.
C.T.: Și eu m-am gîndit că e… „rață“, dar cum de nu se gîndesc americanii la chestia asta?
L.T.: Se gîndesc, desigur. Dar „rața“ e deja la Casa Albă, și e jenă mare. Ce să mai faci acum? Ei nu au un CNSAS să verifice candidații (chit că nici la CNSAS-ul nostru nu găsești ce ar trebui). Îmi vine în gînd o vorbă a președintelui L.B. Johnson: „We are six months pregnant and we don’t even know we have been fucked!“. „Mă, poate i-a plăcut“, cum zicea milițianul din banc despre fata violată. Vorbind serios, democrația în sine e foarte vulnerabilă, dictatorii știu foarte bine, îți oferă absolut toate mijloacele să o distrugi. Revenind la rață, era o vorbă: Las-o jos, că măcăne..