S-a apucat Iancu Guda de treabă. Tot ce lipsea în brambureala economică din capul partidelor: un contabil îndrăgostit de bursă, un contabil pentru care oamenii sunt cifre, iar o țară un SRL.
Cred că nimic nu e mai bolnav în această perioadă decât discuția despre cheltuieli, iar nu despre oameni. Ca de fiecare dată, pare că se dorește salvarea unor cifre macroeconomice, iar nu a unor niveluri de trai și aspirații. O zic în ideea în care pasiunea pentru macroeconomic, în lipsa înțelegerii condițiilor de viață, înseamnă mai nimic. Mai mult decât atât: tot ceea ce se face azi în privința redresării economice și stabilității va avea urmări directe și rapide în orizontul alegerilor parlamentare. Știu, mai e, sunt departe, dar, de fapt, din două-trei concedieri suntem acolo.
Să nu cădem, a nu știu câta oară, în capcana cifrelor, dar cu pacientul plin de comorbidități pe patul de spital. Motiv pentru care cred că locul contabililor ar trebuie să fie exclusiv în zona birocratică, iar dezbaterea de politici economice și fiscale să aibă loc în prezența oamenilor politici, cu argumente și cu asumări de poziții în fața electoratului. Nu e capcană mai mare decât aceea de a da impresia acum că „avem noi niște tehnocrați care vor rezolva problemele țării“.