Uităm prea des că România va fi o țară cu adevărat occidentală atunci când va fi prielnică vieții și, mai ales, unei vieți decente pentru cât mai mulți.
Stăm zilnic cu ochii în indicatori care au sens doar dacă ei ar reflecta ceva în viețile oamenilor. Orice indicator macro – de la PIB, balanțe comerciale, colectare TVA – trebuie pus la final de zi în corespondență cu alți indicatori, mai mici, mai mărunți, aș zice, care reflectă direct calitatea vieții oamenilor. Spre exemplu: una din trei mame care a născut anul trecut în România nu a ajuns niciodată la un control medical în timpul sarcinii. Iar dacă punem lupa, lucrurile arată după cum urmează: „În cazul mamelor minore, situația este cu atât mai dramatică cu cât vârsta adolescentei este mai mică: peste 43% dintre cele sub 15 ani nu au ajuns niciodată la un control de specialitate, iar pentru mamele cu vârste între 15 și 19 ani, proporția depășește 32%, potrivit raportului Salvați Copiii «Starea copilului în România», publicat în iunie 2026”.
Auzim mereu pe unii – în special zona BNR: „Ehe, vi s-a urât cu binele!” Și auzim tot soiul de argumente: a crescut PIB-ul de nu știu câte ori în ultimii 20 de ani, s-au mărit salariile, pensiile, nu se văd copiii din lanul de alocații. Însă, în final, tot ceea ce contează este media, sunt câți oameni aduci aproape de medie, cum faci redistribuirea a ceea ce numim creștere, pentru că vii apoi și spui că Educația e la pământ, că nu avem Cercetare, că, practic, nu prea există viitor. Din „Viitor” fac parte toți acești indicatori despre care guvernanții nu vorbesc, pentru că ei sunt rușinoși de-a dreptul, dar exprimă cel mai bine locul în care ne aflăm.