Orice s-ar spune zilele astea, e foarte, dar foarte greu de spus ce preferă Dumnezeu. De obicei, cei care pretind că vorbesc mai rar sau mai des cu Dumnezeu sunt persiflați chiar de biserică, pentru a nu vorbi de hohotele de râs pe care le stârnesc printre cei mai puțin credincioși. Iar dovezi scrise lăsate de către Dumnezeu însuși nu există. De fapt, singurele scrieri ce-i sunt atribuite sunt cele două tăblițe care conțin zece legi. De acolo se înțelege doar că Dumnezeu nu suportă furtul, crima, preacurvia și, în principal, nu se preferă decât pe el însuși, dorința lui fiind ca și noi să avem doar această unică preferință. Despre lemn, fier-beton, termopane sau vitralii nu se vorbește absolut deloc. Poate de aia avem atâta loc pentru speculații.
Dar dacă nu știm ce preferă Dumnezeu,
știm foarte bine că reprezentanții lui pe pământ preferă multul. Exagerat de multul. Iar până mai ieri trăiam cu impresia că doar ortodocșii români exagerează cu locașurile de cult. S-au construit campanii întregi în ultimii ani în care era scos în evidență numărul mare de biserici construite după 1990, în raport cu numărul mic de școli sau spitale. Ani la rând, BOR a înghițit în sec și a tăcut. Statistica nu mințea și era greu de combătut. Au apărut, în ultimul an, diverse încercări de trimitere după fentă, prin prezentarea unor statistici conform cărora în multe țări europene, considerate drept avansate de către contestatarii BOR, numărul de biserici pe cap de spital ar fi mult mai mare decât cel din România. Doar că respectivele statistici ignorau două realități crunte pentru spiritualitatea religioasă: multe dintre bisericile din Europa occidentală au fost construite în ultimii 600-700 de ani, nu în ultimii 26, și, de asemeni, multe dintre aceste biserici nu mai au decât destinație de muzeu, în cel mai bun caz. Dar nu ne încurcăm în detalii.
Exasperată că mesajele discrete
nu dau rezultate și că e în continuare înfierată pentru prea marele avânt imobiliar, Biserica Ortodoxă Română a apelat la omul pe care, până acum, nu-l folosise la adevărata lui valoare: Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte. Discret, apreciat și de clerici, dar și de presă, Victor Opaschi s-a ținut departe de disputele din jurul banilor cheltuiți de stat pentru culte. Până săptămâna trecută, când pe site-ul Secretariatului de Stat a apărut o statistică inedită, care a arătat că, de fapt, BOR are mult prea puține lăcașuri de cult. Și că, de fapt, nu BOR a construit cel mai mult în ultimii 26 de ani, ci restul cultelor. Da, exact, ceea ce credeam noi că este o frenezie incomprehensibilă pentru ridicarea de biserici și catedrale ar fi, în realitate, o dovadă crasă de indolență a BOR, care n-a construit nici pe departe atât de mult cât ar fi trebuit.
Doar 37,9% din lăcașurile de cult construite
după 1989 ar apaține, de fapt, BOR, ne spune statistica publicată de Culte. Iată, așadar, că în țara în care 86,45% din oameni sunt ortodocși, pentru religia majoritară nu se construiesc decât 37% din noile biserici. O rușine în lumea creștină, râd frații noștri întru adorarea de moaște de noi, mai să ne crape obrazul de rușine.
Dar aceasta este măreția statisticilor și frumusețea prezentării de procente. Căci, de fapt, tot BOR a construit cel mai mult. În 26 de ani, ortodocșii au înălțat nu mai puțin de 3.191 de lăcașuri de cult și mai au în construcție încă 1.078. În numere, nu în procente, acesta este recordul absolut pe țară. Următoarea confesiune în acest clasament este Cultul Creștin Penticostal, cu 1.950 de lăcașuri de cult construite și 182 în construcție. Pe locurile 3 și 4 se clasează baptiștii și adventiștii de ziua a șaptea, urmați de Martorii lui Iehova și de greco-catolici. Totuși, BOR își compară cifrele cu cele ale altor 15 confesiuni creștine plus două religii la un loc. Procentual, pierde. În absolut, câștigă detașat.
Dar lipsa de onestitate a statisticii
vine din faptul că în spatele procentelor și al numerelor se escamotează adevărul. De exemplu, Biserica Unită cu Roma Greco-Catolică figurează cu 334 de biserici construite după 1989. Or, de fapt, greco-catolicii, a doua confesiune ca număr de credincioși după ortodocși, n-au construit după 1989 nici măcar jumătate dintre aceste biserici. Aceste biserici, care le aparțineau de drept, s-au aflat, înainte de 1989, în proprietatea BOR, printr-o decizie samavolnică a statului, care a desființat, în 1948, Biserica Greco-Catolică și a dat proprietățile acesteia BOR. Care BOR a înapoiat proprietarului de drept doar aproximativ 20% din proprietăți.
Situația Martorilor lui Iehova e și ea una specială. Interziși înainte de 1989, aceștia nu au construit 368 de lăcașuri de cult după 1989, ci doar au sărit de la 0 la 337, trecând pur și simplu în legalitate o parte dintre casele de rugăciune clandestine.
Păcat că a apărut melodia celor de la Taxi
și a alungat de pe agenda publică statistica mânărită a Secretariatului de Stat pentru Culte. Ar fi fost multe de discutat, ar fi fost multe întrebări de pus la rece. Mai ales ar fi fost interesat de aflat cum se face că, deși la finalul lui 2014 BOR declara că “sunt deschise cultului și funcționează 16.287 de lăcașuri de cult”, la finalul lui 2015 nu mai avea decât 15.325. Probabil că la mijloc e mâna fantomei lui Teoctist, care o fi considerat că n-a dărâmat destule biserici în timpul vieții, așa că o fi revenit și după moarte, ca să mai pună la pământ 962 de bucăți în doar un an.
Iopuppoalapopiipopapupapoalamea!