Un premier între partide ca un fel de nea Vasile prins între vagoane.
Întrebare: Ce poate face un tehnocrat atunci cînd partidele nu se mai suportă?
România caută un prim-ministru care să poată fi acceptat de partide care nu mai reușesc să se pună de acord asupra unui premier politic. Întrebarea despre Luca Niculescu nu cred că e ce poate el face sau ce fel de premier ar fi ori cît e de capabil, ci dacă un tehnocrat poate guverna atunci cînd, în spatele lui, partidele continuă războiul. Un război care de-acum înainte nu va face decît să se intensifice.
Vezi peste tot: „Luca Niculescu, soluția de pe masa președintelui”. Neah, mai mult „de pe lîngă” masa președintelui sau chiar de sub ea. Realitatea e cum nu se poate mai goală de conținut: președintele nu vrea să deranjeze omorul dintre cele trei partide – PNL, PSD, USR –, așa că pune un premier care să nu fie atent nici el la acest război, dar în același timp plin de speranță că un astfel de guvern ar putea să funcționeze. De ce ar funcționa?
Partidele nu pot conveni asupra unui om politic, dar un om din afara partidelor ar urma să aibă un cuvînt de spus în fața lor. Nimic mai naiv să crezi așa ceva. Și aici nici nu trebuie să ne gîndim la chestiuni neapărat politice, cît la funcționarea coerentă a administrației centrale, acolo unde legile vor fi adoptate cînd și cum vor vrea cei de la PSD sau PNL, după toane și fițe electorale de multe ori doar de ei știute.
În cel mai bun caz, Luca Niculescu ar fi un premier care se va ruga de partide sau care, într-un acces de „Dar ce plm caut eu aici?”, își va băga respectuos picioarele și va demisiona în scurt timp. După cum, Luca Niculescu sau oricare alt premier tehnocrat sau „tehnocrat” nu trebuie să fie păpușa care să arbitreze, fără nici o putere, o dispută între partide doar pentru că lui Nicușor Dan îi e lene și îi e lipsă de ouă s-o facă.