Scurt și cuprinzător: Aveam stat unitar, românesc. Domle, dar nu era destul de românesc. Așa gîndeau, nuanțat sau radical, tinerii și bătrînii.
Eugen Lovinescu despre Mihail Sebastiani:
„Dacă reuşim să lichidăm un trecut ignominios şi să creăm un organism viu, compact unitar, Sebastianii sunt automat eliminaţi din el prin simpla bună funcţionare a aparatului excreţional.“
Cioran despre evrei:
„Evreii? Orice om cu cultură istorică trebuie să recunoască cu durere în suflet o axio mă, singura axiomă a istoriei: ultimul popor care va dispărea va fi poporul evreu. Că vom distruge evreimea roma^nă, ea va renaşte în evreime, eternă şi rătăcitoare ca o mustrare a istoriei sau a lui Dumnezeu.“
Penibil era Camil Petrescu. Iată dialogul din „Jurnalul” lui Sebastian:
„— E regretabil, dragă, dar tot evreii poartă răspunderea.
— De ce, Camil?
— Pentru că sunt prea mulţi.
— Dar ungurii nu sunt şi mai mulţi?
— Poate, dar cel puţin sunt masaţi la un loc, în aceeaşi regiune. […]
În continuare mi-a spus:
— Dragă, evreii provoacă. Au o atitudine echivocă. Se amestecă în lucruri care nu-i privesc. Sunt prea naţionalişti.
— Ar trebui să te decizi, Camil. Sunt naţionalişti sau sunt comunişti?
—Ei, ştii că-mi placi? Suntem între noi, dragă, şi mă mir că mai pui astfel de i^ntrebări. Comunismul ce altceva este decît imperialismul evreilor?“
Bineînțeles, textele acestea sînt dintre cele blînde. Bineînțeles, omorîrea evreilor comandată de legionari, curînd în epocă, i-a înspăimîntat pe intelectuali.
Mîine despre inocență și greșeală.