Înfrînt de Froch. După victorie, victorie, victorie. De-o clipă.
Reporter: Ce-ai simţit cînd îţi dădea pumnii de final?
Lucian Bute: Păi, mai simţeam ceva?
Rep.: Erau pumni obişnuiţi?
L.B.: Pumni. Cum obişnuiţi? Pumni.
Rep.: Dar de ce ai căzut atunci?
L.B.: Nu se mai opreau. Nu-i mai puteam opri.
Rep.: Şi asta înseamnă înfrîngere?
L.B.: Am căzut la podea.
Rep.: Înfrînt?
L.B.: Da. Dar îmi voi lua revanşa.
Rep.: Ce gîndeai cît timp erai numărat?
L.B.: Ce să gîndesc? Mai poţi?
Rep.: Te tîmpesc pumnii?
L.B.: Îţi taie filmul.
Rep.: Ce te face să revii?
L.B.: Automat.
Rep.: Muşchii?
L.B.: Te ridică în picioare.
Rep.: Şi simţi secundele, numărătoarea?
L.B.: Nu. Nici nu auzi.
Rep.: Cum te ridici atunci?
L.B.: Muşchii. După atîta timp de pumni primiţi, te ridică muşchii.
Rep.: Simţi că eşti înfrînt atunci?
L.B.: Nu, te ridici, te ridici, cum să nu te ridici? Cînd nu te ridici, muşchii nu te mai ţin.
Rep.: Ţi-e ruşine? Ţi-e frică?
L.B.: Nu mai simţi nimic. Nu mai gîndeşti nimic. Ce frică?
Rep.: Şi cînd gîndeşti?
L.B.: Cred că tîrziu. Tîrziu. Cînd în vestiar îţi dai seama că e pierdut meciul.
Rep.: Păi, nu cînd ţi se aruncă prosopul?
L.B.: Nu cred că simţi ceva. Nu auzi, nu vezi.
Rep.: Eşti o valiză-n gară?
L.B.: Eşti plin de oameni care îţi vor binele, care zic că o vei lua de la capăt.
Rep.: Şi tu ai mai lua-o de la capăt?
L.B.: Da, abia aştept să mă urc în ring cu Froch.
Rep.: Ai fost orgolios, ţi s-au urcat la cap victoriile?
L.B.: Te fac orgolios victoriile. E imposibil să nu-ţi spui: bă, sînt bun, am cîştigat!