Dragă jurnalule,
Aş vrea să te îmfăşor întrun plastic, ceva, ca să nu te ud, dar nu pot să te îmfăşor pentru că, dacă te îmfăşor, n-o să mai pot să scriu în tine. Oare cum să fac să nu te fac fleaşcă cu lacrimurile mele care curg neîncetat de câteva zile şi nu mai vor să se opresc? Cred că mai bine îmi bag eu faţa într-un plastic, ca să nu pice lacrimurile pe tine. Ori îmi pun o pungă în cap, ori îmi îmfăşor capul în folie alimentară şi îmi dau găuri pentru ochişori, buziţe, urechiuşe şi năsuc. Mai bine aleg folia, deoarece nu am nici o pungă de firmă acuma, la îndemână. Am decât o pungă de la Zara şi eu nu îmi pun în cap pungi ieftine de la Zara, ca toate proastele.
Gata, mam îmfăşurat în folie. Nu prea îmi stă bine, că îmi turteşte nasul, dar măcar nu mai te fleşcăiesc, jurnalule. Aş vrea săţi spun de ce plâng, dar mie frică să nu mă ia şi mai rău hohoturile atunci când o să aud ce îţi spun. Mai bine îţi scriu, ca să fiu mai concentrată şi să nu apuc să mai mă iau hohoturile. Deci săţi scriu: plâng pentru că partidul lui familia noastră a avut foarte, foarte mare succes în alegeri şi a ieşit foarte, foarte îmvingător. Dar numai la Cluj. În rest, a ieşit foarte, foarte îmvins şi sunt foarte, foarte supărată şi foarte, foarte distrusă psihic, deoarece USL ne-a luat ţara şi face cu ea numai ce vrea şi nu-l ascultă apsolut deloc pe preşedinte, adică pe tatăl lui EBA, adică eu.
Nul mai bagă nimeni în seamă şi nu mai are nici pe cine să trimită după ţigări. O să-i fac o casetă numai cu „Da, şefu, aveţi dreptate!“, ca so asculte când se simte trist şi se duce singur la chioşc.
Ponta este cel mai nesimţit şi obraznic şi a anunţat că vrea să vină el la Bruxelles, la Comsiliul Europei, în locul lui tata. Când am auzit, eram să leşin de spuming. Păi, dacă vine Ponta, mie cine mai îmi aduce zacuscă, murături, chiloţi curaţi şi ce iam mai zis eu lui tata să îmi aducă de acasă? Noroc că tata nu se lasă şi, până la urmă, am inpresia că tot el o să vină.
Cam asta e jurnalule. Te sărut, mă duc să mai pun o folie sub folia asta ca să nu mai mă ud nici eu pe obraji de la lacrimuri.
P.S. S-a întors Lăzăroiu la Cotroceni. Nu mai trebuie casetă deocamdată.