Nu cu mult timp în urmă, într-un secret demn de cauze mai bune, Corneliu Iacubov a fost învoit de la bulău pentru 24 de ore. Ceasul ticăia nemilos, așa că prizonierul și-a organizat ziua de libertate la secundă. Ca să nu mai piardă vremea cu drumurile, s-a instalat într-un apartament la hotelul Phoenicia și a invitat lumea la el după un orar minuțios. Rînd pe rînd, cronometrați la secundă, pe la Iacubov s-au perindat rude, complici, parașute și prieteni. S-a băut, s-a mîncat, s-a iubit și s-au pus la cale loviturile de după liberare. Toată această vînzoleală contra-cronometru era patronată de un Iacubov preocupat de zecimile de secundă. Avea un ceas la mînă, altul la gît și dăduse ordin să i se instaleze ceasuri deșteptătoare pe fiecare piesă de mobilier. Unui chelner care nu alerga cu frapiera destul de repede, Iacubov i-a strigat: „Mișcă-te, boule, că mi-ai mîncat un minut de libertate!”.
Lupta lui Iacubov cu secundele
