Caţavencii

Magicianul, bulanul şi toptanul

A venit vremea cînd mă pun în acord cu ceilalţi şi fac o listă de sfîrşit de an. Am ales patru piese, iar prima dintre ele reprezintă cea mai interesantă penetrare a topurilor româneşti din ultimul an. Lykke Li* a fost mai întîi auzită la Radio Guerrilla, acum vreo doi ani, dacă nu mă înşel. Poate chiar mai demult.

The Magician a venit să pună muzică în Bucureşti cu puţin timp înainte ca remix-ul său la piesa „I Follow Rivers“ (cîntată, desigur, de tînăra suedeză pe care o visez în fiecare noapte) să aibă succes pe Radio Zu sau Kiss FM – moderatorilor topurilor încă nu le vine să creadă că publicul lor nu este chiar atît de prost pe cît îl credeau ei. Dacă tipul a fost găzduit atunci de relativ obscurul Berlin Club (dar de mare fineţe!), Fratelli sau Kudos cred că-l au deja pe listă pentru 2012. Aşa şi trebuie să fie, nu mă înţelegeţi greşit – piesa merită din plin milioanele de vizualizări şi reach-ul global. Dacă asta înseamnă să terminăm cu Andreea Bălan, de ce nu?

Mihai Tiţa

* Ascultă-i şi albumul Wounded Rhymes.

 

Gen din aceiaşi categorie

1. The Horrors – Changing the Rain. Albumul lor, Skying, a venit într-un moment cînd nu mai credeam în rock-ul alternativ nici măcar cît cred în Mersul trenurilor. 

2. Cults – Abducted. Cîntat frenetic de Madeline Follin, single-ul „Abducted“ e cel mai bun lucru pe care l-a dat pînă acum vreun duo de indie-pop. Recunosc, în mare parte şi datorită videoclipului.

3. Tyler, the Creator – Yonkers. Auzită obsesiv, piesa rapper-ului este emblematică din foarte multe motive. Cel mai important, însă – pentru că am ajuns să vorbim de post-hip-hop!

Exit mobile version