Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Magistrul textualismului a murit pe metereze

Zoom Magistrul textualismului a murit pe metereze

Caustic, mereu în ofensivă, cult ca puțini alții, iubitor de paradoxuri, bășcălios fin sau de-a dreptul dărîmător, dar și inimos la o adică. Așa era Gheorghe Iova. Pînă în anii ’90 nu i-a apărut nici o carte personală, deși el era marele teoretician al textualismului optzeciștilor. N-avea complexe din cauza asta sau, cel puțin, nu se cunoșteau, dacă le-o fi avut. Texteiova a fost editată cu o uriașă întîrziere: de-abia în 1992, deși cartea era gata de prin anii ’70. Ciudățenia era că Gheorghe Iova, care nu publicase pînă în 1989 decît în antologii de proză sau de poezie, era citat cu admirație de mulți, mai tineri sau mai bătrîni decît el. Destui se temeau de gura lui. Dacă desființa vreo carte, o făcea în cuvinte care se țineau minte. Cu laudele era zgîrcit, dar de o pătrunzătoare fermitate. Avea relații fluctuante cu prietenii, din cauza felului său de a fi, uneori greu de suportat.

Iova putea fi enervant cu aerul lui de magistru al textualismului. Pe mine mă mai scotea din sărite cu asta, mai ales că nu mă bătea gîndul să-i devin discipol. Ceea ce îi spuneam politicos, dar limpede. O fi fost textualismul o treabă interesantă, dar mie nu mi se potrivea. Plus că, după părerea mea, erau destui textualiști. Vreo treizeci, parcă. Refuzul meu îl scotea și pe el din fire. Și cum se pricepea la teoria literaturii, mă lua cu exemple ilustre, ca să mă facă să pricep ce pierdeam cu „nu”-ul meu. Iar cînd voia să mă încuie lansa cîte o torpilă din Tractatus Logico-Philosophicus al maestrului său, Wittgenstein, din care avea o traducere în manuscris acasă.

Pe vremea aceea, în anii ’80 adică, Iova era muncitor necalificat la APACA. Fusese profesor de franceză la țară, apoi își luase lumea în cap și venise la București, unde într-o vreme a făcut foamea, fără să se plîngă. Predase la Cartea Românească de cîțiva ani manuscrisul Texteiova, pe care Mircea Ciobanu nu l-a putut publica, din motive pe care nu le-am aflat. După 1990 ne întîlneam rar, întîmplător, și atunci ne opream doar cît să ne dăm bună ziua. Iova rămăsese același tip dificil, încît ideea unei conversații cu el nu mă mai încînta.

Cînd am aflat că Gheorghe Iova a murit, la doar 69 de ani, toată crusta rezervelor mele față de el din ultimii ani s-a făcut țăndări. Mi l-am amintit brusc pe tînărul Iova, cel ce a influențat o întreagă generație cu textele sale și cu care stăteam de vorbă cu plăcere, chiar dacă uneori ne ciorovăiam în discuțiile noastre despre literatură. Căci chiar dacă scria fragmentar și pe un ton orgolios apodictic, Iova le-a dat și le-a fasonat multora gîndirea textualistă și a fost, de la un moment încolo, singurul care a continuat să se lupte pentru textualism, ca filosof al limbajului, tot mai iritat și mai intratabil, din postura unui adevărat magistru care nu părăsește meterezele.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]

  • Petroave!

    10 septembrie 2019

    Cea mai jalnică scuză este, totdeauna, „N-am știut!“. Copiilor poți să le-o ierți, dar adulților, nu. Mai ales că un principiu de drept spune că necunoașterea legii nu te absolvă […]

  • Nimerick

    3 septembrie 2019

    De mori ca mîine, scapi de-o povară: frica de moarte o să dispară și-o să te-apuce, unsă cu miere, o mare poftă de înviere.  

  • Adevărul e că nu se mai muncește, tovarăși

    3 septembrie 2019

    Analfabet și criminal, Nicolae Ceaușescu sare în ajutorul urmașilor săi președinți. Rafala care l-a împiedicat să ni se destăinuie pe larg începe să rănească un public tot mai numeros. Pe […]