Dacă-şi dezvăluia din vreme trecutul de cîntăreţ la nunţi şi la botezuri, şi ucenicia într-ale lăutăriei la Petrică Mandache, mînă de aur, MRU ar fi scăpat neatins de moţiunea de cenzură. S-ar fi înmuiat reprezentanţii minorităţilor, Mădălin Voicu i-ar fi făcut lobby în PSD şi Ludovic Orban ar fi întors votul liberalilor în favoarea lui, ca de la mandolinist la chitarist.
S-ar fi înduioşat toţi naşii din Parlament la gîndul că premierul e om cu repertoriu de inimă albastră. Penalii i-ar fi cerut să le fredoneze „Închisoarea cu capace, unde deţinuţii zace“ şi-n loc să-l dea jos, l-ar fi răsplătit cu un bis de cel puţin două luni suplimentare la Palatul Victoria. Cu certitudine însă că Traian Băsescu cunoştea acest preţios amănunt artistic din CV-ul lui Ungureanu cînd l-a pus director la SIE. Căci, o fi socotit omul nostru din Anvers, cine ştie să cînte are urechea antrenată, iar dacă MRU s-a produs pe scenă, s-a familiarizat el şi cu microfoanele. Şi-acum, în campanie, dacă ştia că are birlicul manelelor în buzunar, ce-o fi căutat Răzvan să candideze la finul Falcă? S-a gîndit că Aradul e departe de Iaşiul unde nu pricepe alegătorul că, atunci cînd a candidat el ca uns la o funcţie înaltă în UTC, nu arivismul l-a împins de la spate, ci dorinţa fierbinte de a-şi face încălzirea pentru alegerile democratice de mai tîrziu. După cum arată sondajele, nu-i destul de departe. Să te fi dus, MRU, hotărît la Clejani, garantat de maestrul Mandache, te susţineau pe gratis tarafurile locale, îţi făceau campanie Salam şi Adi Minune şi-ţi puneau pocăiţii pile ecumenice la fratele Gâdea, să nu te mai atace la unguente şi să-ţi sfinţească vacile de Kobe.
Publicat în Cațavencii, nr. 46, 21-27 noiembrie 2012