Pe vremea cînd Dumnezeu umbla deghizat pe pămînt, se afla imediat ce făptuia sau ce pilduia în dialogurile sale cu Sfîntul Petru. Poporenii amărîți își dădeau de știre că Dumnezeu, în mare mila Sa, cobora printre oameni să facă dreptate.
Dar tot amărîții aveau o vorbă care merge și azi: „Pînă la Dumnezeu, te mănîncă sfinții!”. Așa că poporanul răzvrătit Ion Creangă, vrînd să mai săreze buricul prostimii, scrie povestea lui Ivan Turbincă, soldatul lăsat de Dumnezeu să facă dreptate pe pămînt și în iad, cum l-o tăia pe el capul. Scop în care Domnul l-a dotat pe Ivan cu un soi de pușcărie ambulantă, sacul lui de soldat lăsat la vatră. Cu voia lui Dumnezeu, Ivan, am zice azi, ajunsese un soi de procuror-judecător și șef de pușcărie sub acoperire, dar fără dreptul de a da și pedepse capitale pe care să le ducă tot el la îndeplinire. Asta trădează scîrba populară față de călăi și o sănătoasă gîndire juridică a omului de rînd față de pedeapsa cu moartea.
Cînd sărăcimea din cele două principate și-a pus speranțele în Vodă Cuza, au început să circule despre domnitor povești binevoitoare că umbla prin tîrguri îmbrăcat tiptil să vadă cum mergeau treburile printre supușii săi. Vodă, ziceau acele povești, nu pierdea vremea cu procese, făcea dreptate pe loc.
Căci, altminteri, la noi, pînă hăt încoace, cine avea puterea avea și dreptate, iar domnitorii noștri tăiau și spînzurau după ce luau firman de la Stambul. Tot de acolo le venea apoi și călăul cu juvățul dacă nu plecau de bunăvoie de pe tron sau erau prinși cu ocaua mică în politichia lor de alianțe.
Una peste alta, și azi cine face politică în România, indiferent de partid, dacă se vede în fruntea bucatelor, se pune pe un jaf rapid, după care Justiția cu mila. Unii fură pentru partid, alții pentru ei și pentru partid, iar cînd le ia Justiția urma se declară persecutați politic și-și dau mîna pe sub masă, indiferent de partidul din care fac parte. Ați fi zis că Băsescu, Tăriceanu și Dragnea vor ajunge să facă un trinom, ca să scape separat, dar și împreună, de procurorii care-i cheamă la judecată pentru chestii penale? Ce te faci însă cînd vezi că procurorul și uneori chiar judecătorul nu e mai breaz decît ei? În șerpăria puterilor din statul nostru care ilustrează perfect democrația corupției, problema alegătorului nehotărît nu mai e cu cine votează, ca să-l reprezinte în onestitatea lui, ci să se întrebe care dintre corupți e mai simpatic. Asta pînă să coboare din nou Dumnezeu din cer, de astă dată printre partide, procurori și judecători, pentru a împărți o dreptate care s-ar putea pînă și pe El să-l încurce.