Adevărul e că Securitatea nu s-a descurcat niciodată cu diplomaţia. I-au plăcut mai mult tortura, teroarea, şantajul, dezinformarea, intimidarea, abuzul, crima şi hoţia. Cîtă vreme doar a bătut, a înspăimîntat şi a ucis, Securitatea a putut să-şi ascundă prostia. Acum, cînd trebuie să facă politică europeană, lucrul ăsta nu mai e posibil.
Cristian Diaconescu, colaborator al fostei Securităţi, nu a blocat admiterea Serbiei pe lista candidaţilor UE de capul lui. El s-a coordonat ierarhic cu alt organ al sistemului, Traian Băsescu. Dealtfel, prostia diplomatică a preşedintelui nostru s-a vădit în multe ocazii, ultima fiind boicotul zarzavatului olandez, ca ripostă la amînarea obiectivului Schengen. Nici Diaconescu nu e la prima gafă. În 2009, pe cînd era ministru de Externe în guvernul Boc, a refuzat repatrierea celor 800 de infractori români pe care italienii îi doreau plecaţi urgent. Era în mijlocul scandalului Mailat, Italia fierbea. Diaconescu a apărut la RAI uno şi, parcă injectat cu sibutramină, le-a spus italienilor să aibă grijă de ţiganii noştri violatori, fiindcă ei sînt cetăţeni europeni şi au drepturi egale cu victimele.
Theodor Baconschi, la rîndul lui, a ameninţat, acum un an, blocarea Croaţiei în UE dacă Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie va fi menţinut. Avertismentul, şi tîmp şi ridicol, a înfuriat aşa de tare Franţa şi Germania, încît Schengenul e, în continuare, cea mai depărtată dintre frontiere. Despre Baconschi nu se ştie încă precis: a fost securist sau doar prost, aşa că acul indicator e stă undeva la mijlocul distanţei.
După aceste accese de ţîfnă kitsch, după şirul de poziţionări agresive şi inutile, România a ajuns în diplomaţia europeană un fel de proastă a grupului, care nu înţelege de ce s-a adunat lumea la petrecere, dar care s-a îmbătat din primul minut şi s-a lăsat în chiloţi exact la momentul tortului.
Nu trebuie, fireşte, neglijată minoritatea românilor din nordul Serbiei, un grup nerecunoscut şi persecutat de autorităţile de la Belgrad. Sîrbii ştiu bine cu ce se mănîncă purificarea etnică şi religioasă, au învăţat-o într-un lung şi sîngeros război. Situaţia vlahilor români e dificilă, dar nu e dificilă de azi dimineaţă. Guvernului României şi SIE li s-a rupt de fraţii vlahi două decenii la rînd. Poate de aia s-au gîndit să pună gaz pe foc într-un moment în care Germania (cunoscută pentru interesele ei în fosta Iugoslavie) ne rugase ceva.
Valea Timocului putea fi abordată legitim şi eficient în 2008, cînd România a făcut un uriaş cadou Serbiei, refuzînd să recunoască independenţa regiunii Kosovo. Acum, după aceast şantaj imbecil, care blochează de-a-mpulea, fără o minimă speranţă de succes, candidatura Serbiei la UE, tot ceea ce vom obţine va fi dispreţul. I-am pus din nou pe nemţi într-o situaţie jenantă, iar pe sârbi i-am readus în situaţia de a ne urî. Mecanismele de sabotare europeană se vor pune iar în funcţiune, de astă dată avînd probe solide de rea credinţă. România, această paraşută invitată eronat la recepţia cu diplomaţi, a borît iar în frapiera cu şampanie.
Aşa cum se vede, Securitatea e prea proastă pentru Externe şi ar face bine să lase diplomaţia pe mîinile civililor. Ei, Securităţii, îi rămîn destule lucruri de făcut, cum ar fi, de pildă, să conducă ţara pe care o fură. Doar am votat-o pentru asta.