Este, cumva, greu de crezut că un președinte în funcție poate fi atât de pe lângă drum.
Vorbim despre Trump.
Sau vorbim despre Iohannis? Avem voie? Ni se permite?
Știu,
va fi din nou președinte, dacă nu se întâmplă vreun accident electoral. Cum ar putea să se întâmple? Cu greu. Dacă nu citiți decât gasformedia, hoțnius și pe doamna Pora, atunci veți alege, din nou, un astfel de om. Dacă citiți acest text, înseamnă că, deja, aveți opțiuni.
Eu n-am.
Opțiune.
Eu, de obicei, votez cu bozgorul. În primul tur. Mi-ar fi plăcut, jur, să am un președinte ungur. Evident, nu a fost să fie. E neamț. Și va mai fi!
Sunt ultimul
om care să se ia de etnia unui compatriot. Nu e ca și cum chiar aș putea să râd de acest robot doar pentru că nu are nume românesc.
Și nici nu-mi vine să râd, de fapt.
Pe 12 octombrie,
într-o sâmbătă, a început campania electorală. Este, cumva, un motiv de deschis șampanii, în presă. Aparent, urmează să ne umplem de bani. Dar numai aparent. Banii, ăia care contează, sunt deja dați.
Căci despre ce este,
de fapt, vorba.
Atunci când actualul și viitorul președinte al României primește bani de campanie de la Raytheon, prin firma paravan a consultantului său de campanie, e semn că suntem cam duși.
Dacă nu vă supărați, am vrea, și noi, acces la democrație. Din când în când…