Trump e un dealmaker, repetă frenetic toți papagalii maga ce s-au încolonat în spatele bufonului planetar. Omul vrea pace, pentru că războiul e rău pentru afaceri. Let’s make business, cu orice preț, este un fel de motto pentru noua dezordine mondială. Ucraina să semneze acordul prin care America lui Trump va face afaceri acolo, iar asta va fi echivalentul păcii. Fără garanții de securitate, fără trupe americane care să protejeze pacea, fără o discuție despre teritorii, fără sancțiuni contra Rusiei, fără nimic. Totul e despre business.
Nici nu cred că mai are rost să discutăm despre faptul că ăsta nu e un model de business, ci e un model de exploatare. Principial, un astfel de deal n-ar avea nimic în comun cu business-ul cât ar fi, mai degrabă, un act de cămătărie, o taxă de protecție cerută de un interlop planetar unui stat care se luptă pentru existență. E o uriașă mârlănie, o chestiune care nu are absolut nici o legătură cu principiile și valorile democratice, o mizerie la scară planetară. E de-a dreptul grețos.
Însă nu e nici măcar atât, e mult mai rău și mai grav. Asta pentru că este, în forma pe care o vrea golanul planetar, o taxă de protecție lipsită de protecție.
Povestea că, odată ajunse acolo firmele americane, rușii n-ar mai avea curajul să atace, e doar o poveste. Un parteneriat economic nu înseamnă zeci de mii și nici măcar mii de americani care s-ar muta, peste noapte, în Ucraina pentru a exploata toate acele resurse minerale. Nu așa funcționează lumea!!!
Tot ce ar face Statele Unite, recte companiile americane, în cazul unui tratat economic care ar oferi acces la acele resurse e să exporte, eventual, know-how. Ar duce tehnologie acolo, pentru a exploata în mod eficient acele resurse și cam atât. Ar exista, desigur, o mână de oameni, însă nu vor fi niște mii de americani acolo, care să-l determine pe celălalt golan planetar, de la Kremlin, să nu riște acele vieți prin atacuri. Și-apoi, nu e ca și când acele minerale exploatabile se află fix la granița dintre Ucraina și Rusia, ca să existe măcar bunuri americane acolo, pe care – ce să vezi?! – rușii s-ar feri să le distrugă, deci n-ar mai ataca veci Ucraina.
Economia nu funcționează așa cum își imaginează niște imbecili care papagalesc aceste teorii stupide. Investițiile străine nu înseamnă că o companie din țara X aduce cu ea și muncitorii din țara X. Ford nu angajează la Craiova 5.000 de americani, ci români. Dacia, parte a grupului Renault, nu angajează la Pitești peste 12.000 de francezi, ci angajează români. Eventualii investitori americani din Ucraina nu vor duce cu ei angajați americani, ci vor angaja ucraineni, oameni de a căror vieți Rusiei pur și simplu nu îi pasă.
Dealul economic este care va aduce pacea este cel mult un cal troian. Dacă nu cumva, așa cum se dovedește pe zi ce trece, un smoke screen, o scuză care să justifice cea mai mare piruetă politică din ultimii 80 de ani, anume transformarea liderului lumii democratice într-un autocrat sadea.