Manipularea e unul dintre locurile alea comune din presă în care ziariștii se duc să declare că nu prea au răbdare să citească, că cititul îi adoarme. Și că, oricum, atunci când citesc, nu înțeleg mare lucru și preferă să nu se gândească prea serios la cum funcționează societatea, ideologiile și mintea umană, în general. E mai ușor să dai vina pe manipulare. Manipularea explică tot.
Comentatorii care explică mișcările sociale prin manipulare sunt inșii ăia naivi care, aflându-se în trecere printr-o autogară de provincie, pierd toți banii la alba-neagra, după ce li s-a părut prea simplu ca să nu joace și ei. În fond, trebuie doar să fii puțin atent, să fixezi permanent cu privirea cutia sub care e mingea. Ce poate să meargă prost? Se pot clădi averi întregi pe așa ceva.
Ideea de manipulare e mană cerească pentru acele minți leneșe care vor totuși să explice niște fenomene sociale. Cu ajutorul ei, poți să trimiți la plimbare orice mișcare de stradă care nu-ți convine, orice curent de masă care ți-e antipatic. Atunci când întâlnesc pentru prima oară acest instrument teoretic, veleitarii de Facebook, pasionații de geopolitică pentru care există doar esențe etnice și niciodată și indivizi, au aceeași reacție. Cad în genunchi și strigă: Manipulare, unde ai fost toată viața mea?
Doar că manipularea explică atât de multe încât nu explică de fapt nimic.
E interesant să intri în mintea acestor dilentanți ai gândirii care apelează la manipulare ca explicație pentru orice, ca să vezi cum funcționează, după ei, mintea umană. Care este acel nivel zero al manipulării, în care creierul emană doar algoritmi și raționamente aseptice și unde n-are voie să pătrundă nici un artificiu retoric.
Dacă vrei să vezi dovezi ale manipulării, le găsești la fiecare pas. Nu poți să spui nimic fără să folosești înflorituri retorice pe care altcineva le-ar considera tendențioase. Fiecare frază decupează o bucată de realitate și lasă ceva pe dinafară. Pe cât de prezentă e manipularea, pe atât e de neinteresantă și de irelevantă. Dacă subliniezi fiecare rând dintr-o carte, de fapt n-ai subliniat nimic.
Chiar democrația liberală e rezultatul unei imense manipulări.
Nu argumentele raționale, ci niște relatări foarte expresive și convingătoare au acreditat ideea că toți oamenii au dreptul să fie liberi, indiferent de gen, etnie sau religie. Fără artificii retorice care să creeze imagini vii și să provoace reacții puternice, nu convingi pe nimeni de nimic. Dacă reușești, probabil că oricum era o chestie fără miză.
Mi-i și imaginez pe progresiștii secolului al XIX-lea lăsându-se pe spate, cu un trabuc în gură: ”Gata, frate, i-am prostit pe aristocrați și pe burghezi să creadă că toți oamenii au drepturi. I-am dus de nas pe fraieri, au mușcat gălușca. Acum ei chiar cred că nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege”.
Ce e tulburător e că oameni care condamnă manipularea trăiesc ușă-n ușă cu publicitatea și nu văd nimic problematic în ideea de reclamă. Nu poți să condamni ca pe o armă de distrugere în masă manipularea politică, dar să te hlizești la reclame și, dacă ești suficient de hipster, chiar să le apreciezi ca pe o formă de artă. Dacă accepți că reclamele fac parte din viață, înseamnă că manipularea însăși e ceva banal, un element pe care poți să-l ții sub control și care nu te domină decât atunci când îl lași tu să facă asta, în căutarea unui sens.
Nimeni nu-i manipulat mai crunt și mai des pe lumea asta decât oamenii care au opinii politice diferite de ale tale. Pentru că adevărul e unul singur, iar ei văd lucrurile altfel decât le vezi tu, e clar că cineva îi prostește, îi manipulează. Altfel, de ce ar ieși în stradă la îndemnuri atât de simple? În mod clar, păpușarii lor le ascund nuanțele importante și-i trimit să defileze pe străzi cu lozinca simplă a unei tabere politice.
E genul de manipulare despre care se vorbește acum, cu ocazia protestelor anti-Guvern. Dacă nu ești de acord cu manifestanții, e ușor să crezi că sunt manipulați. În fond, ai impresia că problema are mai multe nuanțe decât poate cuprinde o lozincă simplă. Totuși:
1) Orice protest masiv are nevoie de niște mesaje simple și percutante, care-i să-i scoată pe oameni în stradă și să-i determine să facă ceva, în fond, irațional: să stea în picioare cu orele, uneori în frig, deși au acasă chestii mai importante de rezolvat. Inevitabil, protestele se bazează pe un impuls pe care nu-l poți reduce la o analiză rațională a factorilor, la un calcul rece. Pare dovada perfectă a manipulării. Totuși, protestele, indiferent dacă sunt sau nu legitime, nu sunt posibile altfel.
2) Clasa de mijloc urbană urăște deja PSD-ul. N-are nevoie de o manipulare bine ticluită ca să dezvolte un sentiment de antipatie împotriva Guvernului. Aproape că ordonanța a fost un pretext, care i-a ajutat pe oameni să se mobilizeze și să-și canalizeze ura pe care au adunat-o, în ultimii 27 de ani, împotriva formelor pe care le-a luat acest partid. Soros, serviciile, DNA-ul și multinaționalele sunt elemente inutile în explicație. Nu e nevoie de ele ca să explicăm repulsia clasei de mijloc față de o figură ca Dragnea.
Ce nu înțeleg adepții explicațiilor pe bază de manipulare e că principalul manipulator e tot consumatorul de informație. Nu instituțiile de presă manipulează, ci propria noastră selecție de știri. Alegem ce publicații să citim și să credităm pe baza poziției pe care-o ocupăm în societate, a antipatiilor și-a atașamentelor politice pe care le avem deja. Atunci când dăm nas în nas cu o știre care ne confirmă niște poziții și ne alimentează niște indignări, discernământul dispare speriat în tufișuri. A circulat recent pe Facebook știrea de anul trecut despre legea defăimării a lui Dragnea. Pentru că lumea avea deja insultele pregătite, s-a repezit să creadă că informația e de actualitate. Oameni versați în consumul de informație pe Internet au căzut într-o capcană elementară doar pentru că știrea era prea ofertantă ca să nu fie și adevărată.
Sunt multe lucruri mai interesante decât manipularea care explică fenomenele sociale. Doar la Grădinița de Comentariu Politic ”Ion Cristoiu” ar trebui să mai aibă trecere acest concept.