Văzurăți cîtă cerbicie pe Marcel Ciolacu, covrigarul? Și cîtă mîndrie locală pe el! Spune-i că e incult și neam prost; se înfoaie, dar înghite și ți-o întoarce ca Piedonul – e om din popor. Zi-i că-i mincinos; îți bate obrazul că-i scoți vorbele din context și-o răsucește pe categoriile lui Kant, că una a zis a prori și alta a posteriori. Dar să nu te legi de originile lui buzoiene și nu care cumva să-i spui că e moldovean, că-l faci de se dezbracă de caracter în Postul Paștelui.
Politică-politică, dar și insulta are marginile ei, peste care Marcel nu poate trece! Că-n loc să-l aclame alegătorii, țuțării și isprăvniceii de partid pentru caracterul lui de bronz, s-au năpustit la el, că a insultat Moldova lui Ștefan cel Mare și-a lui Costel Alexe, iscusitul tablagiu! Și-atunci, ce să facă Ciolacu? I-a apucat și el de părțile moi pe preopinenți. S-au apucat infractorii organizați în grupuri să-i răstălmăcească lui vorbele! Păi, dacă-i pe vorbe, le arată Marcel că nu degeaba s-a apucat el de facultate la 24 de ani. Să se ducă la studii înalte la 18 ani, student cu caș la gură? Nu, frate, el a așteptat să i se coacă mintea înainte de a se avînta în hățișurile Dreptului. Și s-a pus Ciolacu pe demonstrat că el s-a exprimat printr-o antifrază patriotică – nu sînt tocmai cuvintele lui, dar în esență asta a vrut să exprime cînd a zis-o pe-aia că să nu-l insulte nimeni atribuindu-i origini moldovenești. Că adică el, de fapt, nu mai poate de dragul moldovenilor, dar s-a lansat ca omul într-un spirit de glumă, nu că l-ar fi împins mitocănia și provincialismul cu iz de bere trezită, exersat pe vremea cînd tăia frunză la cîini prin Buzăul natal.
Atunci i-a sărit în ajutor Nicu Ciucă, militarul ăăă… pacifist, care le-a dat liberalilor ordin de zi pe unitate să nu dea alianța pe insulte. Totuși, ca să arate și ce-are în suflet, Nicu i-a tras și el o smetie lui Marcel. Nu oricum, ci cu o eleganță specific cazonă, de s-a simțit dator să intervină strategic de la Cotroceni și KWI de pe înălțimile recentelor lui aspirații către șefia NATO. Căci de la o dispută asupra regiunilor istorice ale patriei se ajunsese la ba pe-a mă-tii. Toate ca toate, dar nu stricați coaliția, că rămîne căruța în drum! Căci dacă se petrece una ca asta și se mai întîmplă și ca strădaniile lui de a deveni numărul unu în NATO sau măcar de-un mahăr peste Comisia Europeană, să aibă unde se întoarce.
De unde i s-a tras lui KWI autoritatea acestui apel? Simplu, și-a făcut omul socoteala că nu-l mai poate hățui de-alde Ciolacu cu sugestia că l-ar putea suspenda din funcție la o adică, fiindcă au rămas mai puțin de șase luni pînă la prezidențiale și nu-l mai lasă Constituțiunea.