Așa se pronunță, în traducere de autobază, vorbele rostite de Iohannis: „Atunci cînd coaliţia va decide să facă o schimbare de guvern, se vor prezenta toate părţile interesate, îmi vor prezenta punctele de vedere şi, în conformitate cu Constituţia, voi lua atunci decizia care mi se va părea cea mai bună pentru România“.
Din motive nevrotice, Iohannis și-a dezvelit iar rînjetul de robot exterminator, cu microcipul milei prăjit. Și i-a arătat lui Ciolacu două pisici, în loc de una. Întîi i-a transmis că pactul politic în trei, între președinte și cele două partide, PNL și PSD, nu e bătut în cuie și că, în ciuda iscăliturii „Nicu și Marcel“, nu bate la preț o ceapă degerată. Ciolacu va fi premier doar dacă i se va părea lui Iohannis că reprezintă „cea mai bună decizie pentru România“, adică doar dacă va executa întocmai și la timp cerințele robotului.
Apoi, la a doua pisică, i-a pus pe jurnaliștii cu legături la SRI să-l întrebe pe șeful DNA ce se mai aude cu dosarul de revoluționar al lui Ciolacu. Iar Bologa a recitat același gen de insinuare, de parcă se vorbise cu domnul președinte: „Nu știu exact. Dacă o să faceți o cerere în scris, sau mîine, sau telefonic, pot să verific“. Și după aia: „Din cîte știu, nu s-au închis toate dosarele, dar s-au dat soluții de toate categoriile. Nu pot să afirm că la DNA există un dosar Ciolacu, că nu există așa ceva“. Deci domnul președinte a pus înfricoșarea la treabă, ca să se asigure că vitejia lui Ciolacu de la Antena 3 se va înmuia ca fideaua.
De unde a pornit, totuși, conflictul? Păi, surse apropiate de Cotroceni zic că, într-o zi, cînd SPP îi raporta ce se mai întîmplă prin PSD și ce planuri de premier își face Ciolacu, Iohannis ar fi izbucnit și ar fi zis că s-a săturat să mai numească analfabeți în fruntea Guvernului. Omul avea dreptate, cel puțin cu privire la trecut, fiindcă el cu mîna lui numise loază după loază, începînd cu loazele din PSD și sfîrșind cu alea din PNL. Dar odată scăpată, vorba cu analfabetul s-a propagat ca unda seismică și a ajuns la urechile lui Ciolacu. Iar Marcel a început să tropăie de spaimă că, dacă nu va fi numit premier, îl va lua partidul la întrebări. Atunci, sfătuit prost și alimentat cu ultima rezervă de curaj din municipiul Buzău, s-a înfoiat la televizor, la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu.
Acum, Iohannis nu are mai nimic de cîștigat dacă nu-l numește pe Ciolacu premier, fiindcă va fi făcut responsabil de tot ceea ce urmează. Dar, dacă vrea să producă daune PSD și să reîncarce vechiul război cu Ciuma Roșie, ar avea două opțiuni. Prima ar fi să nu numească pe nimeni, adică să-l forțeze pe Ciolacu, via DNA, să renunțe la rotativă, iar Ciucă să rămînă acolo unde e. A doua e să numească un premier de la PSD, altul decît Ciolacu. De pildă, pe Grindeanu sau pe Tudose. În acest din urmă caz, PSD ar trebui să aleagă între loialitate și lăcomie, iar istoria arată că loialitatea iese din discuție. PSD s-ar duce după noul premier, iar noul premier, fie el Grindeanu sau Tudose, l-ar lăsa în scurtă vreme pe Ciolacu fără partid.
Sigur, sînt multe calcule și consecințe care se ascund în spatele ieșirii lui Iohannis. Dar, în mare, mesajul ar fi „Marcele, las-o așa!“, adică las-o baltă cu rotativa, că nici mie, nici ție și nici procurorilor nu le arde de o schimbare de guvern. Departe de a-și dori un tămbălău politic și o luptă cu dosare la sfîrșit de mandat, Iohannis vrea liniște, dar o liniște în care OMV să nu fie incomodată de taxa de solidaritate, Virgil Popescu și complicii săi din Energie să fie lăsați să lucreze în tihnă, Serviciile să-și primească tainul, PSD să tremure sub amenințarea penală, iar PNL să nu cadă în irelevanță totală pierzîndu-și funcția de premier.
Eu astept solutia miraculoasa: (re) formarea unui guvern PNL-USR-UDMR. Ar fi o sansa nesperata acordata USR de a nu mai vizita la anu’ „Casa Popooului”
De Ciolacu depinde…