Cu o emoție de om normal s-a văzut Nicușor Dan președintele validat al României. Mai zîmbind către cineva, mai uitîndu-se la cei de la balcon, mai întrebîndu-se, parcă, cine or fi unii dintre parlamentarii pe care-i vedea pentru prima oară, Dan n-a părut deloc atins că șoșocarii ajunși în Parlament i-au întors golănește spatele. S-a pozat cu toți cei ce-au vrut să se imortalizeze alături de el, a stat de vorbă cu presa pînă n-au mai avut reporterii ce să-l întrebe, iar la plecare nu s-a grăbit să scape de cei care se țineau după el. În vremea asta, G. Simion s-o fi ascuns în gaura de șarpe unde se lăuda că-i va găsi el pe cei ce nu l-au votat, iar auriștii lui s-or fi gîndit că e mai cuminte să stea acasă decît să iasă în stradă la protestele la care i-a trimis papugiul.
Asta nu înseamnă însă că auriștii și potiștii au de gînd să se astîmpere. Cîtă vreme la Kremlin va fi banda de mafioți a lui Putin, România va fi pîndită de tentative de destabilizare cărora nu le va putea face față dacă partidele pro-occidentale nu vor lăsa deoparte interesele meschine și nu vor pricepe că și noi sîntem în plin război cu Rusia. Un război pe care Putin îl poartă prin Georgescu, Simion, Gavrilă și Șoșoacă, prin idioții utili și prin jurnaliștii care le țin hangul. Un război în care serviciile noastre secrete ar trebui să afle din timp ce mai pun la cale toți acești trădători. Un război în care, dacă nu vom sprijini în continuare Ucraina, ne vom trezi cu rușii la graniță. Căci, să nu uităm, diferența de 800.000 de voturi dintre Nicușor Dan și G. Simion, suficientă pentru a nu pune la îndoială legitimitatea noului președinte, lasă România pe muchie de cuțit.
Deficitul economic despre care vorbește el și căruia noul guvern ar trebui să-i găsească leac umblă la braț cu un deficit de încredere pe care președintele și partidele e musai să-l aducă la o cotă rezonabilă. Or, pentru asta e nevoie de transparență și legalitate, de curaj, dar și de prudență. Dacă în discursul lui din Parlament, Nicușor Dan n-a spus nici un cuvînt despre pericolul rusesc căruia România are a-i face față, asta nu înseamnă că nu-l ia în calcul, și pe termen scurt, și atîta timp cît Rusia e condusă de Putin. A spus asta în Polonia, dar n-ar strica să reamintească cum stau lucrurile ori de cîte ori va ieși în public. Un semn clar pentru asta ar fi să convoace rapid CSAȚ-ul și să ceară Armatei, Internelor și Serviciilor să fie pregătite pentru a face față blestemățiilor pe care le pun rușii la cale. El însuși va trebui să dea direcția Externelor, cum intră în fișa postului, și să fie convingător și la Bruxelles, și la Washington. Cînd să facă toate astea? Chiar din clipa în care Ilie Bolojan a plecat de la Cotroceni, ca să nu ne trezim din nou cu vreun Georgescu sau vreun Simion parașutat de la Kremlin la noi pe bătătură.