Gen Petale cu de toate
Margherita din Clejani (femeie cu nume de pizza): ”Mănînc de toate, toate tipurile de flori, dar prefer în mod special trandafirii albi. În această dimineață am mîncat un iaurt degresat cu brînză de capră și cu petale de trandafiri albi. Dar poți să mănînci tot ceea ce înseamnă floare, atît petala, cît și tulpina. Mânînc de vreo lună și jumătate, în fiecare zi. Într-o săptămînă, dacă mănînci numai flori, slăbești șapte kilograme.” (Libertatea, 15 ianuarie)
Tot la regimul ăsta mai intră perfect și planta aia care face ceafă de porc la grătar, copacul ăla care face cartofi prăjiți și floarea aia care are șaorma în loc de petale. Oricum, probabil că mîncatul de flori e ultimul pas înainte să te transformi într-o legumă.
Gen Cu duș-întors
Liviu Vîrciu (manelist în faza de negare): ”Eu am fost gelos în tinerețile mele ciudate, cu cît am mai înaintat în vîrstă, mi-am dat seama că sînt cine sînt, nu că sînt Liviu Vîrciu, dar sînt un bărbat mișto. Oleacă de bătaie știu, iubesc animalele, am umor, sînt de casă, gătesc, mă uit la filme, fac dragoste 15-16 minute. Cu tot cu duș.” (Libertatea, 18 ianuarie)
E OK că Liviu Vîrciu a zis din prima că are umor, altfel s-ar fi putut interpreta greșit partea cu “iubesc animalele, 15-16 minute, cu tot cu duș”.
Gen Navele spațiale
Marius Dragomir (autor al șlagărului Party in Transilvania): “Am întîlnit niște entități, care m-au condus și mi-au zis ce urmează și de ce nu e încă vremea să plec acolo și să mă întorc pe pămînt. Acest har e un dar, pentru că eu nu l-am cerut, Dumnezeu mi l-a dat. Se întîmplă să mă uit la oameni și să-mi dau seama ce se întîmplă cu un individ sau altul.” (Wowbiz, 11 ianuarie)
Adevărul e că toată lumea s-a întîlnit cu entitățile astea măcar o dată în viață. Eu m-am întîlnit cu ele în tramvaiul 41. M-au condus spre coborîre și mi-au zis că urmează să le dau șpagă, altfel primesc amendă.
Gen Buza neagră
Andreea Tonciu (proaspăt operată din cap pînă în picioare): “Păi ce, sînii sînt precum chiloții? Sau precum șosetele?! Sau precum bluzele din dressing care ți-au rămas mici??!” (Wowbiz, 16 ianuarie)
Mai are și Andreea dreptate. Sînii nu sînt ca chiloții. Fără chiloți poți să apari lejer la televizor, dar fără sîni e mai ciudat, ca să nu zicem inutil.
Gen Privighetoarea Huilei
Nicolae Guță (manelist), despre Miron Cozma: “Am toată admirația pentru omul ăsta. Nu a existat petrecere, sau nuntă, sau prilej de recreere la care ne-am întîlnit fără să-mi fi cerut să cînt «Noi sîntem români». Urca lîngă mine pe scenă și cînta cot la cot cu mine, de mă năpădeau toate emoțiile din lume. Spunea că melodia asta ar trebui cunoscută de fiecare român în parte.” (Wowbiz, 17 ianuarie)
Poate că asta s-a întîmplat, de fapt, în ’91 și ’92 în Piața Universității. Miron Cozma a adus minerii la București ca să-i învețe pe studenți “Noi sîntem români” și alea nu erau ciomege, erau baghete noduroase de dirijor.