Constituția României, articolul 123, alineatul (4): „Atribuțiile prefectului se stabilesc prin lege organică“. O ordonanță de urgență emisă de Guvern nu este o lege organică. Tot Constituția Românei, articolul 76, alineatul (1) prevede foarte clar că: „Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere“. Deci, pentru a modifica statutul prefecților, conform Constituției, este nevoie ca majoritatea deputaților și a senatorilor să fie prezenți în Camere în ziua votului și să voteze pentru modificarea statutului prefecților și a atribuțiilor ce le revin acestora. 166 de voturi în Camera Deputaților și 69 de voturi în Senat. De atâtea voturi ar avea nevoie actuala coaliție guvernamentală pentru a modifica statutul prefecților. Și, evident, de o lege depusă în Parlament.
27 ianuarie 2021, Palatul Victoria (sediul Guvernului României)
„În ședința de guvern de astăzi a fost aprobată ordonanța de urgență prin care prefecții devin demnitari. (…) Este un proiect care a fost asumat de către coaliția de guvernare prin programul de guvernare, iar astăzi am aprobat această ordonanță de urgență. (…) Nu este politizare a funcției, este o reașezare a acestei funcții. E un obiectiv asumat în programul de guvernare“– Florin Cîțu, prim-ministru.
Așadar, pe 27 ianuarie, în ședința de guvern a fost adoptată o ordonanță de urgență prin care s-a modificat statutul prefecților, Deși acest lucru nu s-ar fi putut face decât prin lege organică. Dar nu este timp, e grabă mare, extrem de mare. Pentru că:
127 de politruci așteaptă
în blockstarturi să fie numiți, în urma negocierilor din cadrul coaliției PNL-USR-PLUS-UDMR, în funcțiile de prefecți și subprefecți.
În luna decembrie 2020 s-a văzut că este extrem de dificil să găsești un prefect care să îndeplinească și imperativele partidului, fiindu-i îndeajuns de util, dar să îndeplinească și cerințele legale.
Până la această modificare a codului administrativ, prefecții trebuiau să fie înalți funcționari publici. Pentru a ajunge înalt funcționar public trebuie să parcurgi un întreg traseu profesional, să faci anumite cursuri, să treci de anumite concursuri, uneori aproape simbolice, alteori real dificile. Traian Berbeceanu, de exemplu, nu îndeplinea absolut nici una dintre condițiile necesare pentru a deveni prefect. Și, totuși, cu încălcarea legii, a devenit.
Iată ce condiții cumulative trebuiau
să îndeplinească persoanele eligibile pentru funcția de prefect înainte ca Guvernul Cîțu să modifice legea în mod neconstituțional, prin intermediul OUG: să aibă studii universitare de licență absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă; să fie absolvent cu diplomă al studiilor universitare de master în domeniul administrației publice, management sau în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției publice; să fi absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, organizate de Institutul Naţional de Administrație ori să fi exercitat un mandat complet de parlamentar; să aibă cel puțin șapte ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice.
Ei bine, după modificările făcute de coaliția de guvernare, prefecții nu mai sunt obligați să aibă studii de master. Nu este necesar nici măcar să fi absolvit cursurile Institutului Național de Administrație. Li se dă timp, doi ani de zile de la numirea în funcție, să facă și să absolve acele cursuri. Evident, dacă au avut cel puțin un mandat complet de senator sau deputat nu mai au nevoie de nici un curs. În definitiv, prea multă școală strică, ducă-se!
Principalul motiv al modificării
statutului și atribuțiilor prefecților, însă, a fost chiar politizarea funcțiilor de prefect și subprefect. Obligația ca aceștia să fie înalți funcționari publici atrage după sine, implicit, interdicția de a fi membru al unui partid. Atunci când a fost regândită administrația publică, după 1990, și a fost reînființată funcția de prefect, legiuitorii au considerat că prefectul și subprefectul trebuie să fie apolitici pentru că prefecții au printre atribuții organizarea alegerilor (locale, parlamentare, europarlamentare, prezidențiale) în teritoriu. Este de dorit ca acela care poate influența, prin organizare, alegerile să nu fie membru al unui partid politic, pentru a nu înclina balanța în favoarea acelui partid. De asemeni, prefecții pot bloca activitatea administrațiilor locale având dreptul de a ataca în contencios administrativ actele emise de aceste autorități, fie că sunt consilii locale sau județene ori primării. Până la judecarea intervenției prefectului, actele respective sunt suspendate de drept. Un prefect aflat în alt partid decât un primar sau un președinte de consiliu județean poate să-l șicaneze pe acesta atacându-i toate actele și blocând activitatea administrației. Sau un prefect aflat în același partid cu un primar etc. poate să închidă ochii la acte ilegale emise de colegul de partid, lăsând drum deschis abuzurilor și prejudiciilor aduse banului public.
Ei bine, la propunerea lui Cseke Attila,
ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Guvernul Cîțu a adoptat modificările la statutul prefecților, transformându-i pe aceștia și pe subprefecți în demnitari. Așa, cele patru partide (trei dacă e să considerăm USR-PLUS o singură entitate) își pot numi liniștite clienții politici în funcțiile de prefecți și subprefecți, dând un salariu frumos unui număr de 127 de sinecuriști rămași fără funcții după prima fază a negocierilor. De legalitatea actelor și de funcționarea reală a prefecturilor se va ocupa, de acum înainte, secretarul general al instituției prefectului, prefecții și subprefecții devenind oarecum decorativi, dar foarte bine plătiți. Dacă au carnetul de partid potrivit, desigur.
Măsura politizării funcțiilor de prefect a fost propusă de Liviu Dragnea, în martie 2017, iar de-a lungul timpului a mai fost susținută și de Marcel Ciolacu sau Paul Stănescu. Ea a fost combătută în legislatura trecută de către PNL și USR, dar nu și de către UDMR. Acum, că PNL, USR-PLUS și UDMR au ajuns la putere, măsura lui Dragnea este numai bună pentru partidele reformatoare. Că trebuie să mănâncă și gura la oamenii lor ceva bunătățuri, totuși.
