După o săptămînă în care am auzit de vreo sută de mii de ori „al doilea om în stat“, iată că Blaga s-a ales cu fotoliul şi o să-şi poată vedea liniştit de job-ul lui trecător. Tot acest balamuc legat de alungarea lui Geoană la Dăbuleni, pierderea de către PSD a şefiei Senatului şi apariţia subită a lui Blaga din cuşca în care se retrăsese după pierderea alegerilor interne din PDL seamănă cu scena aia clasică de pe străzile Bucureştiului, în care o haită de maidanezi speriaţi latră turbată la un dog german blazat.
E clar pentru orice trecător că litigiul a fost declanşat de o încălcare flagrantă de teritoriu, dar e la fel de evident că maidanezii nu se simt capabili să facă ceva cu sens, care să-l incomodeze pe inamic. Finalmente, potăile consimt fără luptă ca dulăul să le traverseze spaţiul vital şi să se pişe relaxat pe toţi stîlpii şi pe toate roţile lor. Dincolo de paralela asta urbană, mi se pare evident că alegerea buldogului cu discurs cenuşiu are pentru portocalii semnificaţia unui armistiţiu preelectoral. Blaga, aşa molcom cum pare, e celebru pentru mîna de fier cu care poate să adune la arme o liotă de primari şi prefecţi răspîndiţi după jaf prin teritoriu. Iar abilitatea asta e notorie chiar şi printre duşmani.
Dacă punem la socoteală şi interviurile aproape spirituale din ultima vreme ale maestrului Berceanu, retras după alegerile din PDL ca un călugăr budist în vîrful semeţ al averii sale legal dobîndite, avem imaginea unui partid care a sunat goarna şi care e pregătit de cafteală. Toată suflarea portocalie a ţării, de la răzeş local pînă la baron teritorial, de la blondă pînă la pitic, s-a înţeles din priviri că, dacă vrea să pupe ciolănel după alegeri, trebuie să treacă la pupături interne şi să pună osul la treabă. În tot acest timp, maidanezii uselişti par să fie convinşi că singura tactică abordabilă e lătratul compulsiv la tot ce miroase a Băsescu, strategie care a cam ajuns să scoale din somn, dar şi din minţi, întreg cartierul.
Iar Matache Marinarul, şmecher nevoie mare, tot văzîndu-i lătrînd, a priceput că cea mai bună metodă pentru a-şi păzi şandramaua politică nu e să le-arunce oase bieţilor căţeluşi, aşa cum obişnuia, ci să-i facă să latre a pagubă pînă cînd locuitorii cartierului politic, exasperaţi de schelălăială, le vor dori, pur şi simplu, eutanasierea. He-heeee, politica asta nu-i pentru oricine!