Nu, nu vom insista pe cele 17 telefoane sau pe sacii de bani luaţi de Apostu, primarul Clujului, şi lacoma lui nevastă. Nu. Vă vom povesti trei metode despre cum i se intra pe sub piele Apostului. În primul rînd, erai identificat stînd în faţa casei lui Apostu şi dîndu-i telefon. Te vedea vorbind cu tine. Te măsura el cu privirea. Te accepta sau te respingea. O altă metodă era s-o însoţeşti pe doamna la piaţă. Şi musai era să ştii ce legumă îi plăcea. Leguma fără care făcea rîie, se tăvălea de venin, îşi mînca piciorul. Broccoli-ul. Pe scurt, te recunoştea că eşti om de filieră bună de-i cumpărai broccoli.
Se spune că, firoscoasă cum e ea, mai făcea şmecherii, inducea în eroare, şi de erai prost o luai razna, luai morcovi, păstîrnac. Te pierdeai. Vedeţi, doamnelor şi domnilor, nu era aşa de lacomă madam Apostu. A treia metodă de extirpat posibilii conspiratori la confortul-viitorul familiei Apostu era garajul, bineînţeles. Sîmbăta, la şase cincizeci şi unu, Apostu era în garajul Primăriei.
Venea într-un jogging uşor spre lucru şi-şi făcea de lucru prin garaj. Scotea-freca telefoane, cartele, dar şi primea oameni. Autorizaţii, un fleac. O şmecherie, o bucurie. OK, treci pe la avocat. Atît spunea şi, dacă nu ştiai, nu pricepeai ce-ai de făcut în continuare. Avocatul era nevasta. Lăsai la ea docomentele şi banii pe care ea îi stabilea, căci plăteai consultaţia cît casa la madam avocat. Şi aşteptai o săptămînă-două. Dom’ primar rezolva doar două cazuri pe săptămînă. Puţin. N-avea randament, spuneau mulţi. Nu, nu voiam să bată la ochi, spunea el. Şi a bătut la ochi. Şi e la zdup. Culmea este că şi sîmbăta asta, la şase cincizeci şi unu, s-au prezentat la întîlnire trei ipochimeni. Apostu o fi strigat din arest: OK, treci pe la avocat! Dar numai pereţii prea groşi ai temniţei l-au mai auzit.