Petrolul a sărit luni de 100 de dolari pe baril sau, cum se zice pe la noi: „Stați liniștiți, pe noi nu o să ne afecteze“.
Politicienii ne tratează ca pe niște copii relativ tâmpiți: orice se întâmplă în lume, ei ne zic să stăm liniștiți, nu vom fi afectați. Mai că nu ne spun: „Hai, mergeți în camera voastră, jucați-vă cu trenulețul“.
Noi suntem afectați și când e bine internațional. Cum naiba să nu ne afecteze o criză a petrolului?
Același stat însă care vrea să ne liniștească nu face absolut nimic în momentul în care, la cinci secunde de la începerea războiului din Iran, prețul la pompă în România a început să crească. Probabil s-au făcut deja zeci de milioane de euro profit doar pe această creștere speculativă mizerabilă, în timp ce statul stă cu ochii beliți în Strâmtoarea Ormuz. După ce că în energie avem firme cu un singur angajat – telefonul mobil – care fac sute de milioane profit, avem acum și această speculă de doi bani, o golăneală ordinară, la care statul asistă impasibil, belind fasolea ca un părinte dus cu pluta.
„Ceea ce se întâmplă astăzi nu e doar cel mai rău scenariu posibil. E ceva care până acum era de neconceput“, se aude dinspre J.P. Morgan, dar la noi niște gușați la costum ne zic: aa, nu, e OK, nu vă panicați.
Să ne amintim și de speculanții din pandemie. S-a mai dus cineva pe urmele lor? S-au făcut miliarde atunci, statul se împrumuta și cumpăra de la ei tot soiul de mizerii. Iar azi plătim ca datorie externă și acele împrumuturi. Poate aude și Bolojan asta.