Gata, numărătoarea de Boc s-a oprit la cinci. Sau șase, cine mai știe. Important e că s-a dus. Și nu doar că s-a dus, dar în locul lui a venit un tip proaspăt, Mihai Răzvan Ungureanu. La cei 42 de ani ai lui, Mihai Traian Ungureanu a reușit să treacă deja prin șefia Ministerului de Externe și, mai recent, a SIE. E un tip distins, cu un aer european, școlit la Londra, din ce înțeleg, și dresat în gîndirea de dreapta, după cum a declarat chiar el. Traian Răzvan Ungureanu aduce un aer proaspăt într-o guvernare îmbîcsită. Pare un tip mai spălat și uns cu mai puține alifii politice. Cel puțin așa se arată Mihai Emil Ungureanu, dacă-l privești lîngă ceilalți care s-au aflat în cărți pentru postul de premier. E totuși un pas înainte, zic eu, pînă și pentru simplul fapt că un pas înapoi ar fi însemnat Boc IV sau Tăriceanu. Dar nu de asta îmi place mie cel mai mult de Mihai Crin Ungureanu.
Îmi place de el pentru că, spre deosebire de Mihai Victor Ungureanu, îmi dă speranță. Crește speranța în mine precum pita în cuptor și mă ud de emoție ori de cîte ori citesc știrea pe net. Primesc mesaje pe facebook, glume pe internet și mailuri. Mă mai sună cîte un amic să mă întrebe dacă am auzit despre schimbare și mă întreabă ce cred. Păi, ce să cred? Mihai Corneliu Ungureanu e un tip super. E varianta optimă ce-mi ține de cald în gerul de afară. Simpla veste că în locul lui Boc a fost numit Mihai Vasile Ungureanu mi-a făcut drumul de două ore de la birou și pînă acasă să-mi pară o clipă de fericire.
De altfel, mă bucur numai cînd văd, la toate posturile de teve, că politicienii, de la Traian și pînă la Bostan, se zbat, se agită și își supun neuronul la perversiuni psihice în folosul meu, al cetățeanului. Noi, cetățenii, această mecca a oricărui politruc, noi sîntem azi mai bucuroși, mai plini de speranță și mai încrezători în viitorul de aur al nației, pornită în pas grăbit, bărbătesc, pe calea progresului. Simt așa, un fior și mă trec niște gînduri: băi, Boc a demisionat pentru mine. Băsescu se lupă pentru mine, și pentru mine l-a numit pe Ungureanu. Iar Ungureanu are să se dedice muncii în folosul meu. Crin și Ponta fac și ei opoziție tot pentru mine. Ce mai, toată suflarea politică a țării inspiră și expiră pentru mine, cetățeanul.
Dar asta e azi, cînd încă mămăliga e fierbinte. Mîine dimineață au să fie tot 20 de grade cu minus, trotuarele au să fie tot pline de mîzgă și ciorofleacă, lumea de pe stradă va merge în pas grăbit tot spre sau în căutarea unui loc de muncă prost plătit, autobusele au să fie tot pline ochi iar în România se va trăi la fel de prost. Dar, avem un premier nou, nu? Și, pentru o clipă măcar, ne-am lăsat furați de vis. Nu-i așa că e mai bine? Nu-i așa că vă place schimbarea?