Femeile sînt ca revistele pentru femei
Femeile sînt ca revistele pentru femei, adică nu ştii foarte bine ce este reclamă şi ce este creaţie proprie. Dacă revistele pentru bărbaţi sînt cu femei goale, revistele pentru femei sînt cu femei îmbrăcate.
Dar tu nu ştii nimic din toate acestea, tu vrei să ajungi la ea, să-i spui c-o iubeşti şi, dacă declaraţia îşi face efectul, să faci sex cu ea. Pentru asta trebuie mai întîi s-o dai jos de pe tocuri – în cazul în care poţi să vezi că e pe tocuri sub fustele alea hippioto-ţigăneşti-tradiţionale-eco-bio. Să o descîlceşti din cele o sută de eşarfe în care e atît de bine înfăşurată că i-ar face pe Tutankhamon şi Nefertiti să-şi destituie toţi pansatorii. Să o răzuieşti de bronzul artificial şi să-i desprinzi bretelele invizibile şi abia apoi, epuizat ca un arheolog după o zi de muncă, să vezi dacă te-ai aventurat degeaba sau nu. Oricum, e greu de spus cînd e o femeie cu adevărat goală sau dacă vreun bărbat a văzut vreodată, într-adevăr, o femeie goală.
Cert este că, oricînd, de-a lungul acestui proces de depănuşare, în funcţie de întorsătura pe care o iau lucrurile, te poţi mulţumi şi cu un sex oral.
Bărbaţii sunt ca-n revistele pentru femei
Culmea, nu doar femeile sunt ca revistele pentru femei. Şi bărbaţii sunt ca revistele pentru femei. Ca partea cu text din revistele pentru femei, aia în care se vorbeşte despre ei ca fiind romantici, gentili şi din cale-afară de protectori faţă de fiinţele feminine din vieţile lor. Seamănă – partea asta de text din revistele lucioase pentru doamne – cu romanele de capă şi spadă pe care le citesc fetele în copilărie. Şi exact aşa sunt bărbaţii în viaţa reală: dacă trebuie să treci peste o băltuţă, îşi scot sacoul de pe ei şi ţi-l aştern sub paşi, dacă ai de cărat un dulap, îl iau la subsuoară şi ţi-l duc unde trebuie, în timp ce cu mâna ailaltă presară pe „drumul dulapului“ petale de trandafir, iar, dacă-ţi doreşti luna de pe cer, ţi-o aduc, într-o cutie frumoasă, legată cu o fundă şi mai frumoasă (în culoarea ta preferată, logic). Şi tot aşa, până reuşesc să facă sex cu tine prima oară.
După aia, se schimbă radical treaba. Nu-ţi mai pun sacoul peste bălţi, ci se îndoaie de râs („Ia uite, ai luat apă în pantofi, parcă eşti o răţuşcă, lipa-lipa, fleoşc-fleoşc, ha-ha-ha-ha!“), iar, când mai moare câte unul de bătrâneţe, îl auzi că-i spune lu’ fiu-său: „Vezi că i-am promis lu’ mă-ta, acum 70 de ani, că-i car un dulap şi n-am apucat. Chiar azi îmi propusesem să rezolv, da’ uite, m-am luat cu altele şi, după aia, a venit asta cu coasa şi n-o să mai reuşesc. Să i-l cari tu“.
Cât despre ambalajul superb şi legat cu o fundă superbă al primului cadou, n-ai să-l mai vezi vreodată. În primul rând că, după ce fac sex prima oară cu tine, bărbaţii nu mai fac cadouri decât în situaţii excepţionale: s-au culcat cu sora, cu mama şi cu verişoara ta, au pierdut copilul pe drumul de la grădiniţă spre casă sau au pierdut chiar casa, la jocuri de noroc. Apoi, ambalajul o să fie ori punga mototolită în care, până mai ieri, şi-au cărat ei adidaşii cu care mergeau la fotbal, ori hârtia soioasă şi plină de pete de muştar pe care tocmai mâncaseră salam, înainte să redevină romantici. De cadou nu mai zic: în loc de luna de pe cer, o să-ţi aducă ori un ibric ieftin, ori nişte şlapi de plastic luaţi din Piaţa Obor.