Mihai Radu vs Simona Tache

Cosmeticiano, ce-ţi mai place să te joci cu mintea lu’ nevastă-mea!

Ca să fie pregătită pentru petrecerea de Revelion la timp, probabil că femeia ar trebui să înceapă cu programările cam a doua săptămînă după Paşte. Şi-atunci, n-ar întîrzia decît cinci, hai zece minute după ora 12. 

 

Are programare la păr, la unghii, la alt păr, la împachetări, la despachetări, la faţă în general, apoi defalcat, la gene, la sprîncene şi, pentru că altfel tot nu se explică orele de programări, probabil că îşi face şi un EKG, un RMN, analize complete la sînge, îşi pune dinţii, îşi schimbă cristalinul şi corneea, transplant de rinichi şi cine ştie cîte altele, că ajungi de-ţi trec prin cap tot felul de tîmpenii.

Ultimele pe listă, din ce am observat, sînt unghiile de la mîini. Odată ce s-a întors de la făcut unghiile, nu mai pune mîna pe nimic. Îi arunci pe jos un lingou de aur de 24 de carate, nimic. Dacă-l poate lua cu dinţii, bine, dacă nu, asta e, dar nu întinde gheara nici moartă. Evident, o poţi chinui arătîndu-i scame pe covor. Aşa, de distracţie, că nici unghia-n gît nu şi-o poate băga.

Nici vrăjitoarea care s-a jucat cu mintea Zăvorancei nu se compară cu puterea pe care o are asupra sufletelor de femeie o cosmeticiană sau o manichiuristă. Cînd o femeie e tristă şi nu ştii de ce, primul lucru la care trebuie să te gîndeşti – după ce o întrebi dacă ţi-a spart mail-ul – este că i s-a îmbolnăvit cosmeticiana. 

Te supără o tipă cu ceva, spune-i că o cunoşti pe cosmeticiana ei şi că o să-i spui ăleia nişte lucruri compromiţătoare despre ea. O vei juca pe degete.

Nu la psiholog veţi rezolva problemele de cuplu, cum fals se crede, ci la cosmetică, întinşi amîndoi pe paturi, cu măştile hidratante pe faţă, răspunzînd cuminţi întrebărilor cosmeticienei în timp ce vă smulge sprîncenele.

 

Cosmeticiana e numai una

Singurul motiv pentru care instituţia căsătoriei mai stă încă în picioare e că nu ne putem lega toate, oficial, vieţile de a tipului sau a tipei care ne coafează. Dacă acest lucru ar fi posibil, lumea ar fi compusă din: 1) posesori şi posesoare de haremuri; 2) haremuri şi 3) bărbaţi singuri, pe care nu i-ar mai bate nimeni la cap, nu i-ar mai pune nimeni să se spele şi nu i-ar mai îndopa nimeni cu broccoli. 

Circulă legenda că treaba cu „împreună până când moartea ne va despărţi“ are, din perspectiva soţiei, legătură cu soţul. Nimic mai fals. Soţul ţi-l poţi schimba, la urma urmelor, chiar şi de 6-7 ori, în timp ce hairstylist-ul, cosmeticiana, manichiurista şi Regina Sprâncenelor Tale sunt unici. 

Bărbaţii habar n-au ce înseamnă pentru o femeie să îmbătrânească împreună cu omul care o tunde. Cum, peste ani de la primul bretonel retezat, se regăsesc tot acolo, în faţa aceleiaşi oglinzi. Ea e din ce în ce mai mioapă, el e din ce în ce mai grizonant, dar sunt împreună şi nimic nu e mai important… Ce Casablanca, ce Tristan şi Isolda, ce Love Story? Adevăratul şi cel mai sfâşietor film din lume, ăla în care ea şi Gimmy, hairstylist-ul ei (eventual, gay), sunt despărţiţi cu cruzime de soarta crudă, nu s-a făcut încă…

O femeie poate fi a mai multor bărbaţi, dar niciodată nu va fi atinsă de mai multe cosmeticiene. Din prima clipă când ai avut-o în mâini, tu, cosmeticiana, ştii că e FEMEIA TA şi că nimeni altcineva nu-i va mai smulge fire de păr, nu-i va mai jupui bucăţi de piele, n-o va mai ciupi şi n-o va mai smotoci cum o smotoceşti tu. Şi pentru asta nu ai nevoie nici de jurăminte, nici de certificate de la primărie. 

Cu soţul ei, femeia stă uneori doar pentru că n-are încotro. Cu cosmeticiana stă pentru că vrea.