Ziua uşilor deschise la şifonier
Tycho Brahe sau Galileo Galilei n-au privit vreodată mai consternaţi cerul ca o femeie care se uită în şifonier.
După cele trei ore în care a stat „la duş“ (vreme în care tu ai spălat de şase ori maşina, apoi ai tras un pui de somn), se aşază în faţa şifonierului, cu uşile larg deschise.
În primele zeci de minute nu face altceva decît să pufăie. Bineînţeles, tu nu eşti atît de fraier s-o întrebi de ce scoate cenuşă vulcanică pe nări. Există, într-adevăr, şi riscul ca pufăitul să-i provoace transpiraţie, şi-atunci dispare din nou în baie pentru cîteva săptămîni.
Ideea e că nu are cu ce să se îmbrace. Ucrainencele alea care protestează în curul gol sînt doar nişte femei obişnuite care nu vor să iasă pe stradă îmbrăcate ca dracu’. Mai bine la pielea goală, decît să arate ca nişe demodate sau să tragă pe ele cine ştie ce bluză care le arată cu 20 de kile mai grase.
În astfel de momente, trebuie să faci pe mortul. Mai repede scapi de o ursoaică de două tone care te vede că îi tai puiului ei urechile cu foarfeca de vie, decît de furia femeii în chiloţi privind deznădăjduită la cinci camioane de haine înghesuite într-un şifonier. Nimic n-o prinde, nimic nu-i vine, are numai zdrenţe, toate sînt vechi, nişte rahaturi. Să nu faci greşeala să-i atragi atenţia asupra celor zece rafturi cu lucruri pe care nu le-a îmbrăcat niciodată. Înseamnă că vrei scandal, iar ea, ştii foarte bine, nu-ţi poate refuza nimic. Are faţa ălora din şcoala generală, pe care-i auzeai: „Ce, mă, vrei bătaie?“.
E normal să nu înţelegi relaţia femeii cu hainele, atunci când, în materie de look, societatea e doar un pic mai exigentă cu tine decât cu dracu’.
E firesc să nu înţelegi drama lui „nu am cu ce să mă-mbrac“, atâta timp cât, dacă n-ar exista pe lume mame, soţii, surori, verişoare şi chiar vecine de bloc, garderoba ta n-ar conţine mai mult de o cămaşă şi o pereche de jeanşi. Alea de pe tine.
Când nu ai nici cea mai vagă idee dacă la smoking se încalţă pantofi speciali, ghete de munte, adidaşi, espadrile sau şlapi, o să te mire întotdeauna imaginea unui şifonier burduşit cu camioane de ţoale nepurtabile, oribile, sinistre, expirate, ieşite din modă încă de săptămâna trecută.
Bărbaţii sunt atât de atenţi la haine încât, dacă n-ar fi interceptaţi pe traseu, ar veni la propria nuntă cu treningul în care au tăiat porcul şi la înmormântarea bunicii în costumaţia sado-maso-gay, cu bici şi cătuşe roz, pe care au purtat-o de Halloween.
Ca femeie, poţi să câştigi enorm de multă libertate rugându-ţi soţul să meargă până la şifonier şi să-ţi aducă helanca lila. În primul rând, nu cunoaşte semnificaţia cuvântului „helancă“, iar apoi o să fie incapabil să distingă lila-ul dintre alte nuanţe şi culori. Va sta câţiva ani lângă şifonier. Fii drăguţă şi înţelegătoare cu el, în timpul ăsta! Măcar de Paşti şi de Crăciun, fă-i o vizită şi du-i câteva sarmale, nişte salată boeuf şi un coltuc de cozonac.
Iar dacă nu vrei doar puţină libertate, ci chiar să scapi de el, atunci trimite-l să-ţi aducă, pe lângă helanca lila, şi cardiganul fuchsia. O să dureze o viaţă până le găseşte. Când se va întoarce cu ele, tu îţi vei fi refăcut viaţa, vei fi avut zece copii cu altul, vei fi avut şi nepoţi. Şi nici nu va putea să-ţi facă scandal, pentru că vei fi deja moartă.