Mihai Radu vs Simona Tache

Femeile îţi pot spune şi laptele pe care l-ai supt 

Printre elefanţi există o vorbă: Frate, ăsta are memorie de femeie! Elefanţii vor să spună astfel despre un coleg de specie că ţine minte evenimente din Precambrian.

E grav cînd o auzi: Ştii ce zi e azi? Tu, după ce ai citit toată noaptea cu băieţii la bibliotecă, întrebi: Oare e ziua în care, acum 600 de ani, navigatorul chinez Zheng He, în fruntea unei flote maritime de 208 vase, cu un tonaj total de peste 7.000 tone şi echipaje reunind 20.000 de oameni, pleacă într-o temerară expediţie spre Oceanul Indian? Oare se împlinesc 92 de ani de cînd Finlanda a devenit republică? E ziua Sfîntului Ierarh Eufrasie şi nu trebuie să speli?

Nu, nimic din toate acestea. Eşti un nesuferit care nu şi-a amintit că se împlinesc doi ani şi 23 de zile de la prima noapte fără lună după echinocţiu cînd i-ai spus prima oară că-ţi place cum îi stă părul. Oare cum poţi să nu-ţi aminteşti aşa ceva? Ce inimă să ai? Oare la ce-ţi stă gîndul dacă la asta nu?

Ea ştie despre tine şi de cîte ori ai icnit la baie după finala Cupei României din 2004 – cînd ai ajuns acasă la 3 şi 27 de minute şi erai îmbrăcat în­tr-un tricou verde pe care îl primisei de ziua ta de la soră-sa.

 

99% din memoria femeii – altfel comparabilă cu a trei Iorga şi cinci Neagu Djuvara – e ocupată cu tine şi faptele tale. În capul ei e un cărţoi cît şapte Biblii pe care e lipit numele tău. Ăla e dosarul acuzării. Orice mică greşeală din partea ta te face să-nţelegi că te-ai cuplat cu Corrado Cattani sau, mai grav, cu Laura Codruţa Kövesi. Ce ai făcut într-o seară nu e un caz izolat, s-a mai întîmplat cu 400 de ani în urmă cînd, la fel, nu ai răspuns la telefon timp de patru ore, deşi îţi spusese explicit că s-ar putea să aibă nevoie de tine ca s-o duci la spital să nască.

 

Bărbaţii se căsătoresc ca să aibă şi ei ţinere de minte

Femeile au memorie bună pentru că bărbaţii nu au deloc. Că merge în mâini sau se târăşte ca omida, la întrebarea „Cât ai băut?“, răspunsul bărbatului e mereu acelaşi: „Trei beri“. Sigur, a trecut pe la el, pe sub masă, nota pe care scria „118 beri + 234 lăzi de vin + Dunărea + cascada Niagara“, dar până peste două-trei săptămâni, când ajunge acasă, la nevastă şi copil, nu mai ţine minte nimic. De-a­ia şi ajunge aşa târziu, că nu-şi aminteşte unde locuieşte şi mai întâi îşi caută casa pe la Moldova Nouă (unde s-a născut), pe la Craiova (unde a trăit până la 18 ani) şi, în cele din urmă, pe la Feteşti. Noroc că acolo dă de maică-sa, care-i spune unde stă.

 

Dacă-l rogi să plătească ratele apartamentului, îşi aminteşte că trebuia s-o facă de-abia după evacuare. Îşi dă, brusc, o palmă peste frunte şi, cu nişte ochi atât de nevinovaţi că îţi vine să înfigi furculiţa-n ei, te întreabă: „Oare nu cumva ne-au confiscat casa, pentru că n-am plătit-o?“.

Dacă-l trimiţi să ia copilul de la grădiniţă, îţi aduce altul. Nu doar că nu ştie prea bine cum arată, pentru că nu l-a văzut decât pe întuneric şi dormind, dar nu ţine bine minte nici cum îl cheamă. La întrebarea educatoarei, „Cine sunteţi şi ce doriţi?“, o să răspundă cu „Nu ştiu cine sunt, dar doresc o bere rece şi un copil. Berea o beau aici, copilul mi-l puneţi pentru acasă, la pachet. Cum care-i al meu? Habar n-am, că nu mă pricep la d-as­tea. Alegeţi-mi dumneavoastră unul frumos, că văd că aveţi de unde! Să fie aşa, mai rumen în obraji!“.

Cât despre faptul că uită să vină să te ducă la spital, să naşti, e perfect normal. Cum să nu uite, din moment ce uită şi că eşti gravidă? De fiecare dată când te vede, se miră: „Ia uite ce burtă ai! Eşti balonată sau te-ai mai îngrăşat?“.