Mihai Radu vs Simona Tache: Despre crize

Portretul femeii la maturitate

Înainte să-i apară bărbatului criza vîrstei de mij., apare criza vîrstei mature la femei. E vîrsta la care femeia își dă seama că, deși are totul (cartelă cu care să intre în turnul de sticlă unde lucrează, salariu pe lună cît toate pensiile pe care le va lua maică-sa, un metabolism harnic, șef cu Lexus, alt șef cu alt Lexus, rate pe care și le permite, copil îmbrăcat de la United Colors of Benetton – Kids, bonă fără  mătreață, bărbat care merge la sală ca să scape de începutul de burtă, pentru că începutului de chelie n-are ce să-i facă, colege de treabă care se-mbată rangă în zilele de karaoke), nu are nimic.

Și nu are nimic pentru că ea voia să fie fotograf. Se visa cu brățări de piele la mîini, cu un batic înfășurat de două sute de ori la gît, făcînd poze alb-negru prin Paris, portrete cu jazzmani care se produc la metrou,  fotografii cu burghezi bătrîni care-și plimbă traiul tihnit și decadent prin Jardin du Luxembourg…

E momentul în care se hotărăște să meargă la cursuri de fotografie. Un tip entuziast, un adevărat profesionist, care voia să fie de fapt poponar, dar s-a ratat într-o carieră de fotograf de succes, o învață cum stă treaba cu lentilele, cu lumina, cu penumbra și soarele.

Între timp, își reia și cariera de dansatoare de tango – Doamne, cît i-a plăcut tangoul! – cu un profesor declarat poponar, care însă visase să ajungă doar creator de modă, dar a exagerat cîndva.

Tu nu trebuie să faci altceva decît s-o încurajezi, s-o susții, să fii alături de ea. Altfel, peste vreun an, cînd va ajunge ceea ce nu și-a dorit  niciodată – pacienta unui psiholog șarlatan –, ăla va descoperi că problema ești tu, de fapt. O problemă mare, de cîteva milioane pe lună.

Portretul bărbatului la tinerețe veșnică

Bărbatul e într-o criză perpetuă toată viața, după cum urmează:
1. Criza vârstei de 2-4 ani. E perioada în care bate tot, ca un animal. Pe mă-sa storcește broccoli și vomită morcovi fierți, pe bunică-sa o altoiește cu ciocanul de șnițele și vrea s-o înece în butoiul cu varză murată, colegelor de grădiniță le smulge codițele, colegilor încearcă să le mute ochii la spate, iar pe educatoare o scuipă, în timp ce îi strigă: „A zis tata că ești cam panaramă și că te-ar…“.

2. Criza vârstei de 10-18 ani. Se manifestă printr-o relație extrem de strânsă cu un anumit segment din propriul corp. Pe vremuri, relația putea fi intermediată chiar și de ambalajele ciorapilor Adesgo, astăzi plaja de materiale bibliografice este însă imensă, primul loc între furnizori ocupându-l Internetul. Dacă ar fi permise căsătoriile între oameni și mâini, cam ăsta ar fi momentul în care tânărul de sex tare și-ar cădea în genunchi și și-ar înfige un inel de logodnă pe mâna dreaptă.

3. Criza vârstei de 20-28 de ani. E perioada în care bărbatul a reușit să se detașeze puțin de el însuși. Atracția s-a mai domolit, nu-i mai  vine să-și smulgă hainele de pe el de câte ori se zărește în oglindă, prin urmare nu-și mai petrece toate zilele, romantic, încuiat în baie, ci se dedică unei plaje imense de preocupări: alcoolul și frecatul mentei. Practic, nu-și mai vede capul de treabă.

4. Criza vârstei de 30-35 de ani. Acum, că a ieșit din adolescență și nici ficatul nu-l mai ține ca la 20 de ani, se trezește cu o grămadă de timp liber. Ce să facă, ce să facă el ca să alunge plictiseala? Se hotărăște că a sosit timpul să aibă un job mai serios, o soție și copilași. Face rost de toate, nu neapărat în ordinea asta.

5. Criza vârstei de 40-100 de ani. După ce și-a împlinit visul de a avea soție și copilași, bărbatul își dorește, în sfârșit, femei. Multe femei.