Mihai Radu vs Simona Tache: Despre laude

Femeia de piatră

Dacă vedeți pe la Universitate o femeie cu un sac de ciment în spate și o mistrie în mînă, să nu vă speriați. E vorba de o femeie – nevastă și mamă emerită – care vrea să-și facă statuie.

Carol I, my ass! Ce-ai făcut, frate? Rege, bani, glorie… și-acu' ți-au făcut ăștia monument. Ia să fi stat tu, Carolică, în Drumul Taberei, cu doi copii agățați ca maimuțele de tine… Ba să fi fost căsătorit și cu unul ca Carol al II-lea… Și nimeni, nimeni să nu-ți spună cît de minunată ești! Așa că fuga la Bricostore!

Mamă, nevastă, femeie de succes, bunăciune, ființă care continuu slăbește, care continuu se îngrașă, care continuu adună după alții, iar, dincolo de asta, o creatură atît de complexă, care abia se înțelege pe sine. Eh, și pentru toate astea, nu merită și ea o statuie? Hai, frate, e plină lumea de statui de soldați – adică bărbați plecați de acasă, unde au lăsat o femeie cu cinci copii și fără nici un ban –, dar nici o statuie cu o femeie despletită, cu șorț la brîu, cu un copil în brațe și cearcăne pînă la țîțe!

– Să-mi faci statuie, băi!

Așa o poți auzi cîteodată, noaptea, după ce te-ai întors acasă pe la 3, tocmai ca să n-o deranjezi la chestiile pe care le are de făcut.

– Aha, îți fac statuie! – zici tu.

– Da, îmi faci pe dracu'! Tot eu tre' să fac și statuia.

Imaginați-vă, în Piața Romană, statuile "Femeia călare, cu cratița în mînă", "Femeia la volan, rujîndu-se pentru că n-a avut vreme acasă, deoarece a stat să le dea mîncare copiilor, să-i pregătească pentru școală", "Femeia aplecată, băgînd rufe în mașina de spălat", "Femeia în haine de boschetar, pentru că ea nu are niciodată vreme să-și cumpere chestii, cum au alții din familie"…

Probabil că Statuia Libertății e opera vreunei femei bete care n-a mai rezistat, și-a pus coroniță de prințesă și și-a zis: "Să-mi bag, de nu îmi fac eu acu' o statuie, să mă țină minte nesimțitul ăsta!".

 

Laudă în metru antic

Pe femei nu le laudă nimeni pentru simplul motiv că fac lucruri și fără asta, ceea ce nu e cazul atunci când vorbim de bărbați. Ca să bage a doua linguriță de piure de morcovi în gura copilului, un bărbat trebuie motivat: "Vaaai, ce bine i-ai băgat lingurița în gură, nici un bărbat de pe planetă n-a mai băgat așa bine o linguriță în gura unui copil. Ești cel mai bun la băgat lingurițe, hai, îi mai dai una? Vaaaai, asta a fost și mai bună ca primele două, m-am măritat cu un geniu al lingurițelor, mai dă-i…". Una peste alta, decât să stai lângă el și să-i vorbești continuu despre cât de minunat e (“Vaaaai, ce frumos ți-ai suflat mucii în șervețel, în loc să ți-i sufli în chiuvetă!”), mai bine hrănești tu și copilul și îi ștergi și lui nasul.

Practic, femeile sunt atât de epuizate după naștere, fiindcă, în timp ce s-au scremut și au împins, au fost obligate să-i și vorbească partenerului cu voce caldă, blândă și încurajatoare: "Vai, cât de frumos mă ții tu de mână, nimeni nu m-a mai ținut de mână așa perfect, când am născut… mă rog, de fapt e prima dată când nasc, dar, practic, nimeni nu tremură, nu transpiră și nu face în pantaloni atât de perfect ca tine, când o asistă pe nevastă-sa la naștere, nici măcar Chuck Norris…".

Se spune că bărbații care n-au la îndemână o femeie să-i laude, atunci când fac orice, se laudă singuri. Mai vezi câte unul vorbind singur pe stradă și zici că e nebun, dar nu-i adevărat, tocmai se felicită pentru cât de frumos a traversat pe verde. Practic, e cel mai bun la traversat pe verde.

Cică George Coșbuc, când a scris poezia "Mama", tocmai reparase o clanță și, fiindcă era singur acasă, și-a scris singur o poezie omagială. Când a venit însă momentul publicării, i s-a făcut rușine și a rescris-o ca pentru mă-sa.

Cartea "Femeile din de pe Venus, bărbații vin de la băut", de Simona Tache și Mihai Radu, se găsește în librării sau poate fi comandată online de AICI.