Reducerea la absurde
Dacă mai bagi și-un happy-hour de la 22 la 23, ai spart piața, e coadă de la tine din dormitor pînă la stația de metrou.
Le orbește chestia asta cu reducerile. Le ia mințile. Probabil jumătate dintre femeile care fug de-acasă o fac cu tipul numit SALES sau cu irezistibilul Lichidări de Stoc.
Ce mai poți face? Poți să le dai, pe lîngă reducerea de la sex, și ceva de care nu au nevoie, ceva total inutil, ceva ce nu și-ar cumpăra niciodată nici dacă ar costa doar un leu. Chestia asta cu chestiile inutile le înfierbîntă groaznic imaginația, le face creierul să dea în clocot. O pereche de dopuri de urechi cum poartă cei care dirijează avioanele pe un portavion, un șurub folosit la șenilele tancului, o pereche de șobolani împăiați. Le vei înnebuni, se vor urca pe pereți de excitare, îți vor zgîria la ușă precum cel mai fricos dintre pechinezi într-o noapte cu fulgere și tunete.
Cum a ajuns femeia să fie cea care spală, calcă, gătește? Eh, asta s-a întîmplat tare demult, cînd un Steve Jobs al sufletului femeiesc a venit cu o invenție simplă și genială. A pus un carton pe care era scris „Reduceri” pe coșul de rufe, pe aragaz și pe găleata cu mopul. De-atunci, femeia își tot face treabă cu ele, așteptînd chilipirurile.
Să trăiești, Mărirea Ta!
Într-o zi, când se va naște adevăratul cel mai mare geniu al marketingului din toate timpurile, lucrurile nu vor mai sta așa, iar companiile nu vor mai targeta obsedant doar femeile. Pentru că geniul ăsta va lansa, în sfârșit, conceptul MĂRIRILOR de prețuri, care îi va înnebuni pe bărbați. Campaniile de măriri vor avea loc de câteva ori pe an, imediat după cele de reduceri, iar în perioada cu pricina bărbații se vor călca în picioare prin magazine. Unele companii vor organiza chiar și vânzări prin licitație, sub sloganuri de genul: „Cumpără acum, la prețuri de negru”, „Vino să ne arăți cine o are mai largă (mâna!)!” sau „Călărește-ne cu portofelul tău de neam prost!”.
Ar fi, practic, prima și singura situație în care un bărbat ar ajunge să negocieze un preț. Altfel, bărbatul nu negociază din principiu.
– Cât ai dat pe kilul ăsta de roșii?
– Un milion de euro!
– Ești nebun????? Ăștia erau toți banii noștri! Cum ai putut să-i dai pe toți?
– Păi, dacă atâta mi-a cerut bătrânica aia? Ce voiai să fac? Să nu-i dau? Mi-a fost rușine.
– De ce n-ai negociat?
– Eu sunt un domn, dau cât mi se cere, nu negociez, nu mă țigănesc.
– Trebuia să-i oferi prețul pieței!
– Păi, și de unde să știu eu care-i prețul pieței?
– Un kil de roșii costă 5 lei. 5 lei, înțelegi? Și tu ai dat un milion de euro.
– Așa, și?
– Suntem ruinați. Ne-ai distrus. Ne-ai terminat. Ți-ai nenorocit familia.
– Auzi, știi ceva? Dacă nu-ți convine, data viitoare să te duci să-ți iei singură roșii.