Mihai Radu vs Simona Tache: Despre terase

Centrul Vechi, chiar expirat

– Du-mă tu undeva în seara asta!

Așa poate să înceapă o catastrofă.

Primul lucru pe care trebuie să-l faci cînd ieși cu ea în Centrul Vechi este să-i suni pe toți chelnerii și să le spui să nu te mai salute cu "Ce faci, baroane, scuze că aseară a trebuit să închidem la cinci dimineața!".

Ai observat că, dacă mergi cu prietena undeva unde tu îi spui că ai mai fost, chelnerița are ceva cu ea?

– Asta nu mă suportă, nu știu ce are.

– Care?

– Cum care, asta cu țîțele mari și care e pensată ca dracu'.

– Aaa, serios? Nici n-am observat.

– Ce, că e pensată ca dracu'?

Și ăsta e doar începutul. Pentru că, altfel, totdeauna paharul are un miros.

– Ce miros, iubito?

– Cred că nu l-au spălat bine. Îîî, e ca și cum aș bea după un boschetar.

– Băi, mie mi se pare OK.

– Păi, normal, ție ți se pare OK și chelnerița asta.

Cartofi copți mai proști ca acolo nu a mîncat în viața ei. Aaa, ba da, a mîncat într-un coșmar pe care, după trei ani de terapie, reușise să-l uite și care acum a recidivat. Și cum naiba i se aduce apă rece cînd ea a cerut la temperatura camerei?

– Au cameră frigorifică, iubire! – încerci tu o glumă atît de insensibilă, moment în care, pe bună dreptate, în ochii ei semeni cu Arșinel sau Țociu.

Te salvează o briză cu miros de șobolan mort care vine din subsolurile caselor ruinate ale Centrului Vechi.

– Ce chelneriță nespălată – zici și aștepți să recunoască promptitudinea unei glume mai bune. Dar nu, e momentul în care-și amintește că cea mai bună prietenă a ei a fost dusă de iubit pe o insulă grecească, ferită de canicula din București și de terasele astea de rahat.

 

Acasă e unde e o bere rece

Bărbații nu au nici o problemă cu locurile în care ies. Pentru ei, toate chelnerițele au trecut pe la Regina Sprâncenelor, paharele pline de bale de la anteconsumatori miros exact cum trebuie, iar cartofii care fac pluta pe spate în ulei, alături de câțiva mici morți, de culoare vânăt-verzuie, sunt cea mai bună masă. Un singur loc din lume nu le e foarte confortabil și îi găsesc tot felul de cusururi: acasă. Mai ales când îi vin socrii în vizită. Față-n față cu socru-său, orice bărbat are dispoziția unei femei la ciclu. Îl doare capul, îl înțeapă sânii, e monosilabic, nu suportă zgomotele, toate glumele i se par proaste, îi e greață numai când vede băutură, iar de mâncare nu se-atinge, că se simte umflat ca o vacă. A, și reține apă, de aici fața buhăită și cearcănele de Amy Winehouse. Puțin lipsește să nu se prăvălească în genunchi, în fața unei icoane, ca să-i arate tatălui nevestei și latura exagerat de spirituală.

Ca un bărbat să se simtă bine acasă, nevastă-sa ar trebui să-l întâmpine într-o fustă scurtă, încă de la ieșirea din lift: "Poftiți pe la noi, avem reduceri și oferte speciale în seara aceasta. La 19 beri, pe a 20-a o primiți gratis, iar șnițelele vă vor fi prăjite în ulei de motor, folosit a 6.657-a oară". Înăuntru nu-l va pune nimeni să se descalțe și îl va aștepta o masă mare, slinoasă, la care să poată să-și mai cheme prieteni. Iar soția-chelneriță va avea grijă să nu aducă berea caldă, să golească scrumierele la timp și să nu se supere dacă e ciupită de fund.

În cel mai crâncen coșmar bărbătesc, lucrurile încep frumos, ca mai sus, după care, exact după ce le aduce al șaptelea rând, chelnerița înnebunește brusc, pune scaunele pe masă și îi dă afară în șuturi pe toți bețivii, inclusiv pe-al ei. De-abia atunci el va începe să-și adore căminul conjugal și va zgâria toată noaptea la ușă, rugându-se să-l primească "acasă", de unde n-o să mai plece niciodată nicăieri. Să-l primească și să-i aducă o Silva blondă, rece, normal.