Marți, după atentat
– Ahaaa, unde te duci? Să te detonezi într-o piață publică, nu?… De-abia aștepți s-ajungi la alea 40 de virgine, porcule!
– Aa, nu, iubi, m-a chemat șefu’ la o tragere de noapte…
Vă dați seama ce viață trebuie să ai ca terorist căsătorit cu o teroristă?
Să te uiți seara numai la filmulețe cu decapitări romantice, mici comedioare în care el și ea sînt morți unul după altul tot filmul, cu un final atît de previzibil: explozia de fericire de la final, cînd ei rămîn împreună. Mă rog, împreună și împrăștiați pe toată strada.
Îți dai seama că în fiecare seară îți spală cagula? Ba că îți miroase a tutun, ba că pute a praf de pușcă, ba că are niște pete de sînge pe ea…
– Las-o, femeie, că mă duc cu ea la muncă, doar nu e cagula aia “de bună” pe care o iau la nunți și botezuri sau cînd mergem la mă-ta la masă.
– Eh, lasă, că dup-aia te comentează nevasta lu’ Hassan, cutra aia, n-ar exploda odată!… Că-i atît de grasă, că nici C4 nu poate s-o ridice de la pămînt.
Și-apoi, imaginează-ți că după toată viața ta de terorist alături de ea, în sfîrșit, mori. Și după ce mori, ajungi printre alea 40 de virgine. Și prima care-ți vine în față este chiar nevastă-ta.
De ce?
Pentru că ești terorist, iar teroriștilor nu li se scoală și, chiar dacă li se scoală, e mai mică decît covorul de floci pe care-l are între picioare nevasta lor teroristă.
Coana Mița terorista
Ca teroristă căsătorită cu un terorist, îți vine să te împuști singură-n cap, de câteva ori pe zi. Pe unde mergi, prin casă, sunt numai firimituri de bombe, numai șosete aruncate în aer, numai mitraliere lăsate aiurea. Zadarnic îl rogi să pună hainele pline de sânge în coșul cu haine pline de sânge și p-alea murdare de dinamită în coșul cu murdare de dinamită. Zici că vorbești la pereți. Iar, de multe ori, îl vezi că se încalță și dă să plece la treabă, în trening, cu cagula de casă și cu Kalaşnikovu’ ăla vechi, ruginit.
– Alo, alo, unde pleci așa? Pune, dragă, și tu o cagulă ca lumea pe cap, ia un Kalaşnikov din colecția de toamnă-iarnă. O să apari pe CNN, pe BBC, pe toate posturile și o să zică lumea: „Uite-o și pe nesimțita aia cum l-a trimis pe ăsta echipat, zici că-i adunat de pe gârlă”.
– Nu te-aud.
– Cum nu m-auzi? Ia o cagula d-aia bună, nu se mai poartă zdreanța asta de pe capul tău din 11 septembrie 2001. Și să iei o pâine, când vii înapoi spre casă, și-o ostatică. Pe nesimțita aia de vânzătoare de la non-stop, că m-a enervat azi și vreau să-i zic vreo două.
– Nu te-auuud.
– Cum, dom’le, nu m-auzi?
– Ai burka aia pe gură și nu te-aud.
Și ce e cel mai nasol și mai nasol e că, după viața nașpa dusă alături de el, când, în sfârșit, te detonezi și tu, din greșeală, lângă o școală cu 400 de copii în ea, ajungi în cer șiiiii… ciuprizăăăăă: primești cadou 40 de virgini, care sar instantaneu pe tine, de zici că n-au mai văzut… teroristă. Iar treaba cea mai urâtă nu e că sunt 40, ci că fac fix treabă de virgini. Huo, teroristo!