Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mihai Radu vs Simona Tache: Despre țipete

Zoom Mihai Radu vs Simona Tache: Despre țipete

Cele mai frecvente 99 de țipete

Să zicem că tocmai a băgat din greșeală în cuptorul cu microunde cățelul pe care i l-ai făcut cadou de ziua ei. După care, conștientă de oroare, a luat o găleată de apă și a aruncat-o pe cuptor. Scîntei, pocnete, cade curentul în tot cartierul, doi bolnavi de la Municipal sînt deconectați de la aparate…

Îți țiuie urechile de la pocnete și te doare inima de acel caniș. Mă rog, acum arată a caniș, că el era un Golden Retriever de trei luni, din părinți campioni. Din păcate, nu erau campioni la rezistat în cuptor. Întrebi în șoaptă, cu voce stinsă, sfîșiat interior:

– De ce ai făcut asta, lumina ochilor mei?

Tăcere. Tăcere din nou, alta însă, mai tăcută decît prima. După care:

– De ce țipi la mine?

– Da’ n-am țipat, am întrebat cît se poate de normal…

– Uite, iar ai țipat! Nu mai țipa la mine!

La fel cum cîinii pun capul în pămînt și bagă coada între picioare, mergînd o vreme pe burtă, la propriu, la fel și femeile: cînd fac ceva de rahat devin foarte ofensive. Și îți prezintă chestia cu țipatul la ele ca pe cea mai mare crimă împotriva umanității. Da, au murit oameni în Gulag, dar li s-a vorbit frumos, pe un ton liniștit, nu a țipat nimeni la ei.

Poți s-o calci cu buldozerul, dacă-i vorbești calm ("Vezi că acum accelerez!"), nu e nici o problemă.

Ideea e că întotdeauna vine cu chestia asta, cu țipatul, cînd îi reproșezi ceva, dar ceva foarte evident, un lucru pe care oricum toți îl văd.

– Ai ochii albaștri.

– Nu țipa la mine!

– Ai două mîini.

– Iar țipi? Nu mai țipa…

 

De la "Aaaa!" la Zen

Să zicem că a fost el la pipi cu câinele ăla pe care l-ai băgat tu la cuptor. A plecat cu el Golden Retriever de trei luni electrocutat și mort și l-a adus înapoi doberman de opt ani, cu părul lins și viu. Pentru că l-a luat pe-al altcuiva (tot un bărbat) din neatenție, logic! Te uiți la el cu ochii bulbucați și începi să țipi:

– De ce ai făcut asta, lumina ochilor mei?

El agață câinele de clanță (lesa, mă rog), își ia o bere și se trântește în fotoliu, la televizor, cu sentimentul datoriei împlinite. Țipi și mai tare, în timp ce îți smulgi smocuri de păr și i le arunci în ochi:

– Unde e câinele meu mic și mort, lumina ochilor mei, de ce mi-ai adus unul mare și viu? Mie îmi plăcea ăla.

Nu te aude.

– Nu ești în stare de nimic. Mâine-poimâine o s-o confunzi pe bunică-ta cu mine și o să-ncerci să i-o tragi.

Zappează liniștit. Zbieri și mai tare, în timp ce îți smulgi o mână și i-o arunci în cap.

– Într-o zi o să vii acasă și n-o să te mai recunosc, fiindcă te-ai întâlnit cu vreun vecin în lift și v-ați încurcat între voi.

Faci ca Tarzan, în timp ce încerci să îndeși și dobermanul în cuptor, ca să te răzbuni. Nu reușești, așa că mai țipi nițel. Nu te aude. Trec anii. Îmbătrâniți frumos împreună, în timp ce el se uită la TV, iar tu țipi.

Bărbații nu aud țipetele nici când sunt ale altcuiva, nici când sunt ale lor. Ei sunt niște ființe extrem de relaxate și Zen.

Publicat în Cațavencii 10(88) 2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint