Statisticile spun că în România, la fiecare 30 de secunde, o femeie este victima violenței domestice. Altfel spus, și-o cam ia, tradițional și bărbătește, de la partenerul de viață. Copiii, și ei, sînt victime ale violenței domestice, primind, nepărtinitor, ba de la tată, ba de la mamă, ba de la bunici. Că, deh, așa se învață pe plaiurile astea binecuvîntate de Dumnezeu, unde mioarele vorbesc: cică bătaia e ruptă din rai. Mai puțin se vorbește, însă, despre bărbații care și-o încasează de la jumătățile lor. Aparent, e cam rușinos să ieși tu, ditamai bărbatul, și să recunoști că n-ai reușit să aplanezi conflictele din casă pe cale diplomatică, așa că ai fost nevoit să înduri argumente mai contondente, spre binele suprem al cuplului. Și, totuși, atunci cînd se strînge lațul, cînd procurorii adaugă acuzație după acuzație în dosarele vechi, ba mai vin și cu dosare noi, numai bune să pună capăt unor cariere politico-economice aflate în plină desfășurare, rușinea dispare, iar dezvăluirile și fotografiile încep să curgă rîuri-rîuri.
Așa s-a ajuns ca, zilele trecute, să se discute aprins despre relația dintre inculpatul Ghiță Sebastian și procuroarea-șefă a DNA, Kövesi Laura Codruța. Relație despre care părțile implicate au opinii diferite. Inculpatul spune că obișnuiau să fie prieteni, procuroarea-șefă spune că ea n-a avut treabă cu nici un inculpat. Adevărul, desigur, pare a fi pe undeva pe la mijloc. Ghiță cam minciunește că ar fi fost prieten cu șefa DNA, pentru că pe vremea aia nu era șefa DNA, ci doar șefa Parchetului General. Iar doamna Kövesi are dreptate cînd spune că nu a fost, nu e și nu va fi prietenă cu inculpatul Ghiță. Pentru că, pe vremea aia, Ghiță nu era inculpat. Dar pînă vor apărea pozele despre care vorbește senatorul Daniel Savu, poze care, chipurile, ar dovedi că cei doi se cam cunoșteau și se cam frecventau pe la începutul deceniului, păsărelele care ciripesc prin preajma casei lui Ghiță spun că nu de puține ori au auzit-o pe Mădălina, soția domnului inculpat, plîngîndu-se de statul polițienesc, ăla de până în 2012, în care un om de afaceri cinstit, fără dosar, venea acasă plin de vînătăi provocate de procurori, care încercau să-l compromită suplimentar, mînjindu-i și gulerul cămășii cu ruj.