1 decembrie. Ziua națională. Ziua în care ne ghiftuim cu fasole în timp ce așteptăm ca tancurile să facă pană de cauciuc sub Arcul de Triumf. Nu e vina noastră, dar e prea frig și avioanele nu zboară, deci ne mulțumim și noi cu ce avem.
1 decembrie. Ziua națională a ipocriziei. Ziua în care pretindem că ne pasă. Că iubim țara în care trăim. Că sîntem mîndri că sîntem români.
Dar avem motive să fim mîndri? Avem noi motive în ultimii 100 de ani?
Marea Unire? A fost acum 107 ani. Iar anul centenarului a fost plin de activități care au marcat profund… hai să fim serioși, au luat dragostea de țară și au întins-o ca pe pateu pe-o comemorare clădită pe marile valori: legatul cu sîrmă și lipitul cu scuipat.
Dar nu-i nimic, ne luăm revanșa la bicentenarul Micii Uniri. Asta dacă își mai aduce aminte cineva cînd e. Hai, nu anul. Măcar ziua. Aș zice joi, să fie liber de la stat și să-și facă bugetarii punte pînă luni.
Și apropo, e deplorabil să auzi patrioți de ocazie cum declamă „Mica Unire“ cu gura plină de incultură și impostură. E Unirea Principatelor, băi țăranilor Fără ea n-ar fi existat nici independența, nici unirea cu Transilvania. Pe care o iubim atît de mult că i-am cedat lui Horthy jumătate fără să tragem un glonț.
Unirea Principatelor e nașterea României moderne din două țări înapoiate. Dacă poporul român s-a născut din Decebal și Traian, era și păcat ca țara lui să se nască altfel.
Dacă era musai să alegem o unire drept zi națională, aia era. Dar democrația originală a FSN a ales unirea cu Transilvania, de teamă să nu ne-o ia ungurii și pe aia.
Simbolic – și inteligent – ar fi fost 9 mai, ziua cînd ne-am declarat independența. Nu 10, că făcea Iliescu bube pe față. Și noi nu voiam să facă bube. Am fi vrut să facă pîrnaie pentru revoluție și mineriadă.
Sau poate era mai bine să păstrăm ziua națională pe 23 august. Să aibă și suveraniștii o bucurie că ne păstrăm tradițiile. Problema e că nu prea știm care dată o sărbătorim: trădarea din ’44 sau pactul Ribbentrop-Molotov din ’39?
Mai bine să lăsăm istoria mileniului trecut. Inclusiv perioada ceaușistă, pentru că oculta mondială nu vrea să aflați de la bunici senile ce bine era pe vremea unui cizmar cu patru clase, înconjurat de lingăi ticăloși și proști.
Să căutăm motive de mîndrie în ultimii 35 de ani.
România e pe penultimul loc în Europa la testele PISA. Aș zice „nu-i nimic, ne luăm revanșa la testele ROMA și BARI“, dar e clar că mulți dintre elevii testați nu se prind de poantă. Să ne mulțumim măcar că sîntem campioni la abandon școlar.
Aproape 40% din adulții din România sînt analfabeți funcțional. Lotul cel mai praf fiind școlarii de dinainte de ’89. Deci e bine: dăm vina pe dezastruoasa moștenire a ceaușismului, cînd totul era mult mai bine.
Aproape jumătate din mamele minore sub 15 ani din Uniunea Europeană sînt ale României. Nu avem Duckadam să apere copiii de abuzuri, așa că SÎNTEM FINALIȘTI, CUPA ESTE LA BUCUREȘTI!!!!!!
Dar nu-i nimic, și mamele complet nepregătite fizic pentru așa ceva, și copiii lor sînt mereu în afara oricărui pericol, pentru că au parte de sistemul de sănătate românesc. Ăla cu Hexipharma. Ăla cu secție ATI în flăcări de la o lumînare. Ăla care își trimite arșii în străinătate la zece ani după ce nenorocirea de la Colectiv a revoltat o națiune întreagă. Mă rog, o națiune minus nulitățile din poziții-cheie. Dar noi știm că orice scădere cu zero rămîne la fel. De aia nu s-a schimbat sistemul sanitar.
Aproape un sfert dintre români au în continuare WC-ul în curte. Sîntem campionii Europei și la asta.
România iese pe ultimele locuri cînd vine vorba de cinste, dar compensează cu primele locuri la corupție. Dar asta nu are nici o legătură cu primul loc al României în UE la sărăcia materială și socială severă. Și nici cu scorurile obținute cînd vine vorba de statul de drept și domnia legii, despre care nu mai vorbim pentru că și așa magistrații au fost supuși unei campanii de ură.
Și lista continuă nemilos la nesfîrșit. Sau, dacă preferați mai festivist, la mulți ani.