Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mîndrie bărbătească

Zoom Mîndrie bărbătească

Pe vremea cînd mergeam la Cenaclul din Tei, oblăduit de George Țâra, nu stăteam numai – ca intelectualul de școală veche – în sala de creație, ci o ștergeam, după terminarea capodoperelor, pe terenul de fotbal. Erau multe ambiții și multe orgolii sportive pe acolo. Ce vreți, poeții joacă fotbal cu pasiune și sînt indiferenți ca niște bolovani la îndemnurile de intelectualitate și măiestrie sporită. Mi-aduc aminte pasiunea nebună cu care intram pe teren, hotărîți să rupem bășica și, dacă se putea, măcar un picior de poet orgolios.

Era prin '84 cînd, la sfîrșitul primăverii, echipei noastre i s-a adăugat Dan Cristea. Deși mic de statură, Dan era un bărbat frumos și, în ciuda celor patruzeci de ani, alerga pe teren ca un puștan. Ghinionul nostru a fost că echipa adversă era formată din puști care numai cu asta se ocupau și – culmea umilinței – aveau printre ei o fată în trening care dribla de mama focului. În fine, după ce s-a terminat cu umilința, am jonglat în fața porții, am centrat, am combinat, am exclamat, am declamat, am apărat. Fata o băga în ațe cu o dibăcie băiețească. Încet-încet, am intrat în vorbă. "Cine ești, ce faci, ce crezi, de unde ești?" Răspundea serios, dar era bîtă. Din vorbă-n vorbă, ne-a măsurat din cap pînă-n picioare. Ne-a zis ce vîrstă aveam, cu o precizie de doctor. "Tu ai treizeci, tu, douășapte, tu, treișunu." Rămăseserăm cu gura căscată.

Și numai ce vine junele-prim, Dan Cristea, cu vorbă rară și măsurată: "Mie cît îmi dai?". Fata stă o clipă, apoi zice: "Patrușunu". Dan s-a întunecat și i-a rămas zîmbetu-n gît. Îl ghicise. El era cel mai purisan.

1 comentariu

  1. #1

    m-aş fi bucurat să ne vedem la Sibiu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • Patrie și valută

    10 februarie 2025

    La vremea lor, dacii lui Călin Georgescu mîncau ierburi, turte de orz și seu de oaie. Voievozii consumau terci de ovăz, usturoi, lapte și pește sărat. Nu erau roșii, cartofi, […]

  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

Iubitori de arta