Intrată, în urmă cu câțiva ani, în programul de restaurare derulat de Ministerul Culturii, bisericuța de lemn din satul timișean Margina (ridicată în 1737) a cunoscut pe bârnele ei ce va să zică aia “restaurare”.
Când au dat cu ochii de ea, „restaurată”, reprezentanții Mitropoliei Banatului și cei ai Direcției pentru Cultură Timiș s-au trezit că nu mai recunosc vechea bisericuță de lemn, ci au în fața ochilor o biserică maramureșeană (de unde era echipa de meșteri), ridicată din bârne noi de stejar și după un alt sistem de construcție. Practic, nu era vorba de nici o lucrare de conservare-restaurare, ci de o înlocuire de biserică! Motivul era la mintea cocoșului: mai mult de lucru înseamnă mai mulți bani de încasat – în cazul de față, circa 300.000 de euro. Culmea era că executantul lucrării nu putea fi acuzat că încarcă aiurea nota de plată: biserica era conform proiectului, doar că proiectul nu era conform bisericii.
Șeful Direcției pentru Cultură Timiș, Sorin Predescu, a încercat să informeze, prin mai multe memorii, Ministerul Culturii despre grozăvia care se întâmpla în Banat, însă ministerul nu dorea să fie informat: doi miniștri s-au făcut că plouă, iar al treilea, Kelemen Hunor, l-a detașat pe petiționar – desigur, în interes de serviciu… – la Piatra Neamț și la Craiova. Revenit acasă, Sorin Predescu a primit și răspunsul de la minister: tot ceea ce s-a întâmplat la Margina a fost în regulă! Domnul Predescu are o explicație: “Acolo e vorba de un proiectant cu mare influență, care bănuiesc că și-a pus o ștampilă și atât, dar nu putea fi târât la sfârșit de carieră într-un astfel de scandal, de asta au mușamalizat această situație”. Așa s-a ales Banatul cu o biserică maramureșeană nou-nouță, care, când va îmbătrâni stejarul, peste 300 de ani, va începe să arate, probabil, a biserică veche…