Ministrul Baconschi cere ajutoare sociale pentru diplomaţii din Centrala MAE

Ca să nu mai rămână corigent şi anul acesta 

la cursurile de doctrină populară europeană, mam’mare Valeriu Stoica şi mămiţica Sorina Plăcintă au promis tânărului Teodor Baconschi – acest domnu’ Goe al diplomaţiei româneşti – să-l ducă la o conferinţă organizată de Institutul de Studii Populare, unde să peroreze despre „Rolul de­mocraţiei creştine în reconstrucţia drep­tei româneşti“. Aici Bacon­schi face valuri, când declamă ca un adevărat apologet al dreptei angajate că, în plan social, „noi, Baconschi şi Teodor, opunem a­sis­tenţialismului socialist, care a dus aproape la colaps statul şi societatea din România, conceptul şi practica asumată a unei solidarităţi responsabile“. 

Primul lucru pe care îl face Baconschi

când ajunge la una din cele două locuinţe acordate de generosul stat adus în pragul colapsului, din cauza asistenţialismului socialist, este să pretindă ajutoare sociale pentru angajaţii MAE, pe care îl păstoreşte. La scurtă vreme, printr-o hotărâre de guvern, se acordă un spor de 15 procente pentru salariaţii din minister care nu sunt trimişi la post în străinătate. MAE a considerat că demersul este absolut legitim, dat fiind faptul că personalul care prestează activităţi în locaţiile ministerului din Aleea Modrogan, Aleea Alexandru, Bulevardul Primăverii, Bulevardul Aviatorilor, Piaţa Victoriei, străzile Muzeul Zambaccian, Emil Pangratti, Polonă sau Alexandru Şerbănescu este expus la condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase.

Al doilea lucru pe care l-a făcut ministrul Baconschi

a fost să justifice de ce respectivii angajaţi îşi riscă viaţa pe altarul interesului public venind la birou în maşini de serviciu, pentru a juca „Broken Sword“ pe calculator şi a se îmbuiba cu kile de cafea în timpul programului de muncă. În acest scop, ministrul Baconschi se înfiinţează la postul Radio România Actualităţi, unde motivează că sporul este de un bun-simţ desăvârşit, dar fiind fap­tul că pe clădirile unde beneficiarii sporului îşi desfăşoară activitatea sunt instalate antene, ale căror radiaţii le pun viaţa în pericol, cât şi pentru faptul că salariaţii MAE depun eforturi considerabile pentru a vorbi limbi străine.

Bruma pretinsei ideologii de dreapta

în care Baconschi îşi zahariseşte discursurile se evaporă instantaneu în clipa în care ministrul confundă obligaţiile cu privilegiile. Ministrul se face că uită că, pentru ocuparea posturilor diplomatice, candidaţii trebuie să cunoască două limbi străine, dintre care cel puţin una de circulaţie internaţională. Porcăriile asistenţiale din MAE au multiplicat privilegiile, confiscând obligaţiile asumate prin lege şi regulamente, până la acordarea sporului de limbă străină atât pentru secretară, cât şi pentru portar, magaziner şi, evident, pentru ministru. 

Al treilea lucru pe care îl face Baconschi 

este să dea cu băţul în baltă definitiv, în momentul în care se apără cu o găselniţă a lui Adrian Năstase, din 2004. „Acest spor nu reprezintă un drept salarial nou“, a declarat Baconschi cu privire la riscul de a juca „Broken Sword“ cu o antenă deasupra capului şi de a-ţi vătăma creierul în timp ce articulezi trei cuvinte într-o engleză scălâmbă. „Acest spor se acordă în Centrala MAE din anul 2004, pe baza expertizelor tehnice efectuate în spaţiile de lucru.“

Păi, parcă dreapta a promis

să deparaziteze statul de practicile asistenţiale ale stângii ­manifeste. Dacă Baconschi ar fi un partizan sincer al dreptei pe care o clamează, atunci ar propune inclusiv modificarea Legii 495/2004, un alt exemplu de pomană asistenţială năstasiotă, prin care toţi angajaţii MAE trimişi la misiunile diplomatice din străinătate primesc lunar o sumă fixă în lei, pentru plata utilităţilor aferente locuinţei din România. Este penibil ca un angajat al MAE, care are minimum 1.000 de euro pe lună ca portar sau şofer şi maximum 6.000 de euro ca ambasador, să nu-şi poată plăti din leafă cota de întreţinere pe locuinţa din România, în timp ce un handicapat sau un pensionar este în stare să se întreţină singur cu 500 de lei pe lună.