Duminică, pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România, la rubrica „Comunicate” (!), dl Varujan Vosganian, proaspăt premiant Angelus, pentru o carte foarte bună, Cartea șoaptelor, dar, de data asta, din postura de vicepreședinte, îi dă o smetie fostului amic și, hm, fostului coleg Cristian Teodorescu. Comunicatul sună cam așa (fragmente):
…citesc un text pe care Cristian Teodorescu mi-l adresează și care, din aceeași perspectivă a normalității, este inacceptabil. […] Într-o emisiune televizată, rugat de moderator să comentez o declarație a președintelui care invoca statutul său de etnic minoritar și etnic religios pentru a face apel la toleranță față de toate felurile de minorități, am confirmat acest lucru, adăugînd, totuși, faptul că, după opinia mea, într-o familie trebuie să existe un părinte căruia copilul să-i spună „mamă” și un altul căruia să-i spună „tată”. Nu m-am „zbîrlit, mai ceva ca popii cei mai habotnici”. Nutresc și acum convingerea că a invoca, în sălașul familiei, spiritul maternității și al paternității este un elogiu adus condiției umane și nicidecum un gest de intoleranță față de cineva.
Nu am folosit niciodată spațiul public pentru a polemiza cu vreun scriitor. Cu atît mai puțin am insultat vreodată, în public sau privat, pe colegii mei de breaslă. Cristian Teodorescu a făcut asta, în ce mă privește, de mai multe ori, adesea cu un limbaj lipsit de orice pudoare, dovadă și link-ul de mai jos (nu e nici un link, dar asta-i situația, am săpat și am găsit). Eu am dialogat cu el de cîte ori am avut prilejul, în cadru privat, folosind o adresare civilizată, dar nu am răspuns niciodată în spațiul public invectivelor sale la adresa mea. Și atunci, vorbind despre intoleranță, vorba lui Arghezi din poezia cu bucata cea de pîine, care dintre noi doi e tolerant și care nu?
Și iată textul incriminat de un comunicat oficial al USR. E un text pe Facebook:
Dragă Varujan Vosganian,
Acum cîteva zile, în Polonia, mi-ai părut emoționant de tolerant față de minoritățile de tot felul din România și din lume. Cel puțin așa păreai la Wroclaw, unde ai luat premiul Angelus, pentru care te felicit încă o dată. La București însă, personajul tolerant și liberal pe care-l știam și care s-a produs ca atare în Polonia, cînd a fost întrebat de legalizarea căsătoriilor între homosexuali, s-a zbîrlit mai ceva ca popii cei mai habotnici, dar cu aerul cuiva care înțelege despre ce e vorba. Adică, în termenii tăi, să-și vadă homosexualii de ale lor cît au chef, dar pînă la căsătorie, cu care tu, ca armean monofizit, nu ești de acord.
…mi se pare duplicitar ceea ce faci, ca apărător al minorităților. Cu atît mai mult cu cît și printre armenii monofiziți există, cum știi, homosexuali, ca să nu mai vorbim despre homosexualii români, mai mult sau mai puțin get-beget. Varujan, te-a stricat politica.
Ar trebui să fac o precizare. E adevărat, dl Vosganian nu-și ceartă colegii. Doar că pe unii foști colegi îi dă în judecată…