Cea mai mare problemă a magistraților – cel puțin a celor vizibili instituțional – e că de cele mai multe ori arată atât de limpede că nu înțeleg nici în ce țară profesează, nici care e părerea generală a cetățenilor despre ei. Iar faptul că nu lucrează deloc la această depărtare de realitate pe care o afișează nu poate fi perceput decât ca aroganță, chiar nesimțire. Doamna Elena Costache, șefa CSM, pare desprinsă, răpită chiar dintr-o lume a ei și a celor din specia ei, încontinuu rănită de tot ce aude în jur. Ea însăși spune că e specială.
Culmea, magistrații au argumente cu care să joace împotriva actualului guvern, doar că nimeni nu mai stă să le ia în calcul într-o societate atât de fierbinte și de isterizată.
Legea 282/2023, cea în vigoare azi și pe care o vrea Bolojan modificată, a fost o lege negociată cu Comisia Europeană ca jalon în PNRR. E o mare minciună din partea Guvernului – și o proastă întemeiere a oportunității legii – să mai spui că ce se încearcă acum ar avea legătură cu banii din PNRR. Magistrații se pensionează la 60 de ani, cu o creștere etapizată a vârstei, iar pensia lor nu depășește salariul net. În legea propusă de Bolojan, pensionarea e la 65 de ani, iar pensia 50% din salariul brut. Parte din argumentele magistraților sună astfel: Curtea de Justiţie a Uniunii Europene arată că pensia de serviciu trebuie să fie cât mai apropiată de ultimul salariu al magistratului, asta asigurând securitatea financiară ca parte a independenței Justiției. Dar cum să te mai asculte cineva sau să te ia în seamă atunci când tu, șefă a CSM, fluturi în societate un rictus de hienă extraterestră?
Iar acum, pentru ca circul să fie total, intră în joc și PSD, care vrea o altă lege, alta decât cea a lui Bolojan, alta decât cea adoptată chiar în perioada de guvernare PSD-PNL, anul 2023.
Și astfel, mergem mai departe, testând noi și noi culmi irespirabile ale absurdului.