Din când în când, pe Isărescu îl taie mirarea. Exact cum îl vezi pe unul că nu se mai poate abține până acasă și se lipește de un copac.
Acum, Isărescu nu înțelege de ce românii nu trăiesc bine. Mai exact, există niște români atât de răi încât reușesc să contrazică cifrele la care el se uită în fiecare zi, scufundat până la genunchi în puful covoarelor de la BNR: “Practic, noi trăim în paradox. Observăm și noi aici, la BNR, că pe măsura ce fundamentele macroeconomice s-au îmbunătățit, pe măsură ce inflația a scăzut – nu avem deflație, dar avem o inflație foarte scăzută –, pe măsură ce dobânzile au ajuns la minime istorice, pe măsură ce lichiditatea pieței este multă, poate chiar mai mult decât suficientă, s-au întețit vocile acestea exprimând nemulțumirea”.
Îi răspundem cu ce scrie Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR. În “Capitalul în România anului 2015”, un raport pe care Isărescu îl poate găsi pe site-ul BNR, Florin Georgescu concluzionează: “Repartiția venitului național net se face preponderent în favoarea capitalului, limitându-se veniturile din muncă”. Cum erau repartizate? “Deşi în anul 2000 raportul era 50- 50%, după 2008 (raport 48-52%), costul crizei a fost transferat asupra salariaţilor, iar raportul s-a degradat pentru muncă la 40%, capitalului revenindu-i 60% (evoluţie favorizată de legislaţia muncii adoptată în 2010).”
Altă mirare tâmpă de-a lui Isărescu despre legea dării în plată, transpusă în gândire economică: “Dacă lăsăm asemenea confuzii să persiste, mâine aflăm că nu există nici o legătură între productivitate și salarii, iar poimâine se dă o lege care spune că nivelul de trai în România trebuie să fie mai mare decât în Germania”. Vom apela tot la prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu: “În România, randamentul capitalului privat autohton a crescut continuu de la 11% în 2003 la 21% în 2013, factorul determinant fiind creşterea de la 52% la 60% a remunerării capitalului din VNN – expresie a concurenţei relativ slabe pe piaţa capitalului şi a forţei reduse de negociere a salariaţilor”.
Ar trebui ca, măcar o dată pe săptămână, ceilalți viceguvernatori să-l care cu fotoliul pe Isărescu în biroul lui Florin Georgescu pentru niște cursuri despre munca în România. Ar învăța acolo că România e interesantă pentru investitori pentru mâna de lucru ieftină și că productivitatea, în segmentul acesta, e foarte greu să fie crescută. De obicei, se crește prin ore mult mai multe lucrate și la fel de prost plătite. Dacă sunt plătite.
Să încheiem cu o altă mirare a guvernatorului: “Nemulțumirea este categoric legată de grupuri de nemultumiți care sunt destul de puternic mediatizați”. Chiar așa, domnule Isărescu, de unde dracu’ or avea săracii bani să apară în presă?