Vrednicul reporter Caracudi, personajul lui Caragiale care se lăuda că are surse la Palat și dădea știri despre întîlnirile Regelui cu Vizirul Brătianu, ar fi categorisit azi drept un autor de fake news. Ca și azi, presa de atunci abunda de știri false. Caragiale însuși a pățit-o publicînd o știre mincinoasă despre Războiul de Independență.
În limbaj de specialitate, asta se cheamă că pui botul. Ce te faci însă cînd chiar ai o sursă de încredere, care te minte? Dai în vileag persoana care s-a folosit de tine ca să facă un joc politic? Nu merge, că te abandonează sursa ori, mai rău, ți se duce buhul că îi dai de gol pe cei care-ți dau informații secrete și te-ai nenorocit. Adio exclusivități! Devii clientul conferințelor de presă și al declarațiilor pentru toți reporterii.
Pe vremea lui Caragiale, însă, gazetarii știau că riscă să fie găzduiți în arestul Poliției și chiar la închisoare dacă vînturau știri mincinoase sau publicau atacuri „calomnioase” la adresa Puterii. Unii dintre ei, după ce publicau vreun text mai bășicat, își pregăteau o pernă și o pătură mai groasă, așteptîndu-se să fie găzduiți la „hîrdăul lui Petrache”, cum îi zicea Ghiță Pristanda arestului Poliției. Apoi se lăudau că fuseseră arestuiți pentru curajul lor jurnalistic. Asta dacă nu cumva chiar ziarul în care publicau nu-și informa imediat citorii că Puterea ticăloasă încerca astfel să închidă gura unui distins publicist.
În zilele noastre, nu te paște arestul, dar poți rămîne pe drumuri, mai ales în provincie. Adică persoana care se simte lezată de ceea e scrii în presă te dă în judecată și, cum face parte dintre notabilitățile locale, găsește la tribunal un judecător care să-i dea dreptate, în pofida probelor cu care îți blindezi investigația. Și te trezești că ai de plătit despăgubiri de ajungi pe stradă.
Nu zic că jurnaliștii sînt toți niște îngeri. Unii se îndeletnicesc cu șantaje mănoase, ca să zic așa, de au ajuns cîțiva la gherlă pe sfînta dreptate, dar nu pentru ceea ce au publicat, ci pentru ceea ce au amenințat că publică. Dar reporterul cinstit se trezește pus sub acuzare de diverși infractori cu aparență de onorabilitate pe care i-a povestit ca făcători de rele și se găsesc judecători care să-l și condamne pentru asta. Și pînă să dovedească reporterul cinstit la o instanță superioară că are dreptate i se blochează contul în bancă și trece prin tot soiul de umilințe care decurg de aici, de i se acrește să mai facă pe vînătorul adevărului și se apucă de altă meserie. Asta în timp ce judecătorul care-l oropsește își vede bine-mersi de meseria pe care o trădează.
Se cheama judecatori pentru ca judeca indelungat inainte de a alege (plicul cel mai gros)