* Ţara arde la figurat şi la propriu (cu excepţia zonelor montane, unde se pot înregistra temperaturi mai coborîte), iar presa se preocupă de riscurile la care se expun bărbaţii cu chelie. Chelioşii prezintă riscul de a se îmbolnăvi de afecţiuni ale prostatei, aşa au spus nişte oameni de ştiinţă, dar n-am auzit să declare vreun cercetător că bărbaţii cu chelie prezintă, în această perioadă, risc crescut de a fi demişi la referendum. N-am citit nici despre riscurile la care se expun bărbaţii somnoroşi sau cu probleme de personalitate, care n-au fost apreciaţi în copilărie şi de-aia, cînd s-au mai înălţat, au început să adune diplome, ca papuaşii care îşi atîrnă la gît mărgele şi oglinjoare. De fapt, ăştia se expun la mai puţine riscuri, că au oamenii lor de ştiinţă, care efectuează studii anume pentru ei.
* Că tot am pomenit mai sus despre păr: cică o pisică (motan, după numele de Stubbs) ocupă funcţia de primar al oraşului american Talkteena. Dacă intraţi pe bunul şi bătrînul Google, căutînd Talkteena, veţi ajunge la presa românească, unde pesemne că lucrează moşalioţi miopi, care n-au văzut că oraşul (unul mic, de prin Alaska) se numeşte Talkeetna. În fine, e un motan vîrstnic, ales primar cu peste un deceniu în urmă, şi se pare că e un edil excelent. Uau! Mai bine zis, miau! Cum ar fi ca, în locul politicienilor, de la preşedinte la ultimul consilier comunal, să avem motani? Gîndiţi-vă că nu umblă după ciolan, cum fac cîinii şi politicienii oameni, fură doar mîncare nesupravegheată, se spală des, se uită în jur, cînd fac caca, apoi îngroapă cu grijă, să nu lase urme (spre deosebire de actualii oameni politici, care ni se cacă în cap şi se laudă apoi la televizor!), nu comit multe prostii, fiindcă dorm mult (spre deosebire de actualii oameni politici care dorm mult, dar comit prostii) etc. Iar motanii se ling singuri, nu unul pe altul, în direct, după care se zgîrie şi se scuipă. Totuşi, aş prefera în locul lor nişte peşti: au sînge rece şi tac!