Dimineața, înainte de orice, Mitică Dragomir se uită în oglindă. Respiră ușurat: încă o zi în care e simpatic. Încă o zi în care poate să intre în direct la tv și să iasă în decor la fiecare răspuns, să rîdă, să țipe, să amestece sughițuri legislative cu realizări închipuite, să înnoade marțuri de la table cu sîmbete negre în care doar el vede meciuri spectaculoase în Liga1. Sînt simpatic, dă-mă dreacu'!, și-abia spoi, tacticos, începe să se spele pe dinți.
Liga Profesionistă nu este o asociație, nu este o istituție, nu este nici măcar un sediu cu o siglă pe el. Este un corp mai mare de-al său, o haină pe care și-a făcut-o cu ani în urmă, o trotinetă pe care o poate oricînd demonta ca s-o ducă acasă.
Nedreptatea pe care a făcut-o Universității Craiova împreună cu celălalt lider rămas încarcerat de atîția ani la FRF, are o proprietate specială, unică, spune Mitică. Nedreptatea aceasta este una care, odată îndreptată, ar conduce la o nedreptate și mai mare.
Dacă DNA-ul pune sechestru pe bunurile și conturile LPF ca să poată, la o adică, să acopere prejudiciul făcut statului și Universității Craiova prin dezafilierea abuzivă, fotbalul românesc moare, nemafiind bani nici cît să-i punem pe ochi răposatului.
Dacă în vara trecută Universitatea Craiova a fost dezafiliată, pentru că echipele românești n-ar mai fi avut drept să joace în Europa, cum spunea Sandu, iată că acum Craiova trebuie să rămînă dezafiliată ca să mai existe fotbal în România. Raționament de milițian, smuls cu ouăle-ntre cărămizi.
Adunarea Generală care va fi convocată totuși cîndva și care trebuie să valideze dezafilierea Craiovei va avea de ales între repunerea în drepturi a unui club care, se dovedește, nu a greșit cu nimic facță de Federație, și continuarea fenomenului fotbalistic în România. Căci asta spune Mitică, în felul său, insinuant, jegos.
Degeaba se va ascunde și de data asta rahatul șub preș. Mirosul nu va dispărea, pentru că vine de la cei doi căcați din fruntea FRF și LPF.