Puterea mizează mereu pe uitare, pe lehamite, pe timpul care complică și aruncă în spațiul public alte și alte nenorociri. E de datoria noastră să nu lăsăm anumite teme să moară, cum este, în cazul de față, banul public cheltuit de partide pe „propagandă“. Cu alte cuvinte, banii noștri folosiți de partide ca să ne bage pe gât „propagandă“, cică. E un cuvânt folosit în lege și ales tocmai pentru ambiguitatea sa. E neclarificat și poate că instanța ar trebui să vină, în urma unor procese, cu lămuriri. Grindeanu – un mincinos profesionist – a promis că va face publice contractele PSD cu presa. Apoi a revenit, la câteva luni distanță, spunând astfel: s-a sfătuit cu avocații și există clauze de confidențialitate. Cu alte cuvinte, există clauze contractuale între partide și presă care se opun unui principiu al statului de drept: transparența cheltuirii banului public. Dar nici Grindeanu – mincinos profesionist –, nici alții din politică nu vor să se confrunte cu mizeria acestor scuze: invocarea unor clauze contractuale pentru a călca în picioare un principiu. PNL se află exact în aceeași situație, iar Ciprian Ciucu, al doilea om în partid, s-a comportat exact ca Grindeanu: pipi în freza cetățenilor. Cât e de pufoșel, s-a ascuns în spatele acelorași scuze – există clauze de confidențialitate.
Presă – aia care mai e – și ONG-uri, avem datoria să nu lăsăm această temă să moară, să nu fim învinși de minciună și mită. Pentru că despre asta e vorba: cumpărarea tăcerii unei mari părți din presă prin contracte cu partidele. Zilnic apar materiale plătite de partide care nu sunt marcate ca atare: publicitate. Zilnic, mii, zeci de mii de euro pleacă de la partide și ajung la presă. Așa că tot zilnic ar trebui să-i confruntăm pe acești indivizi cu ipocrizia și mizeria lor: dau banii noștri pentru a ne minți. Mai sunt puține lucruri de salvat din democrația asta, iar acesta e unul dintre ele.